Am fost saptamana trecute la deschiderea restaurantului Mon Paris. Situat in centrul orasului, pe strada Mihai Eminescu, locatia este accesibila la orice ora pentru un pranz de afaceri, o cina romantica sau un eveniment in cadru restrans. Restaurantul este intim si cochet, fiind impartit in 3 spatii distincte. Citește în continuare Mon Paris Restaurant-Pizza-Lounge
Saptamana trecuta s-a deschis, probabil, cel mai alternativ bar din Bucuresti. Numele lui este chiar ALTerNaTiv Bar si se afla in Centrul Vechi din Bucuresti.
Nu a fost o deschidere cu fast sau fitze, a fost o seara de joi in care prietenii si-au dat intalnire in locul pe care il asteptau de mult si au ascultat un frumos concert de pian si voce sustinut de Lorena Luchian si Clara Daran.
Alternativ Bar ne-a intampinat cu o altmosfera calda si un decor rupt din povestile de demult. Probabil nici la a doua vizita nu vei reusi sa descoperi toate micile detalii care construiesc acest nou spatiu din inima capitalei. Citește în continuare Stiai ca exista un loc in Bucuresti unde poti asculta muzica de pe vinil?
Totul a inceput acum cateva zile cand am vazut pe facebook eventul Thai Festival – Festivalul Thailandez organizat la Muzeul Satului cu sprijinul Ambasadei Regale a Thailandei.
.
Cum sunt mare pofticioasa, am vazut pe afis mancare thailandeza, mi-am salvat imediat data in calendar si abia asteptam ziua de azi. Nici n-am mancat de dimineata, deja imi ploua in gura la gandul aromelor de lemomgrass, ghimbir, a laptelui de cocos. Prin urmare la ora 12 si ceva ajungem la Muzeul Satului, gasim cu greu loc de parcare caci mai era un eveniment ce sarbatoarea cei 80 de ani ai muzeului, si incercam sa ne cumparam bilete. Evident, intr-o zi cu 2 evenimente si puhoi de lume, nu era vreo casiera ci doar doua automate de eliberat bilete dintre care unul nu functiona. Asta e, eram hotarata sa mananc thai azi, ne asezam la coada pentru bilet. Domnul din fata noastra are nefericita inspiratie de a alege optiunea de a plati cu cardul, optiune care nu functioneaza dar nu iti zice nimeni, prin urmare aparatul se blocheaza timp de cateva minute bune. Intre timp incaperea se umple de lume. Buuuun, se reseteaza aparatul, eu, in loc sa cred in semne, ma incapatanez. Platim 10 lei pe bilet, si pornim in cautarea fericirii thailandeze. O gasim intr-un colt al muzeului, 3 tarabe amarate cu niste sosuri, nimic din ce nu se gaseste intr-un Mega Image mai rasarit. Mancarea, faimoasa mancare thailandeza era reprezentata de un fierbator si niste pachete cu noodles si arome la plic, cam ce gasesti in orice magazinas de cartier cu 1 leu bucata.
Aproape imi venea sa plang de nervi si de foame,in drum spre iesire imi iau o paine mare cu cartofi de la un expozant din cadrul evenimentului romanesc.
Imi aminesc apoi ca am vazut tot pe facebook, un festival oriental organizat in Centrul Vechi. Fara prea mari sperante pornim intr-acolo. De data asta gasim mult mai usor locul, desi nici aici nu erau foarte multi expozanti, era mult mai animat. Lesinati de foame nimerim la standul celor de la Damascus Palace.
Din fata tavilor cu bunataturi eu n-am mai avut puterea sa plec, am inceput sa cer explicatii despre preparate. Eii bine, din vorbe nu aflai prea multe, dar iti dadeau sa gusti absolutely free din orice. Sa gusti nu e foarte corect spus, era chiar o mica portie din fiecare fel care iti facea cu ochiul. Inca nu apucasem sa cumpar ceva si eram cu cate o portie din prajiturile lor dementiale in fiecare mana, La final am plecat cu 2 pungi pline ochi cu tot felul de bunataturi, cand am ajuns acasa am constatat ca mai aveam in plus cateva cutii ”din partea casei”. Si am constatat, din nou, ca oamenii din partea asta a lumii stiu sa faca comert.
Alaturi erau cei de la Agra Palace, restaurant cu mancare indiana. M-am abtinut cu greu si asta doar pentru ca i-am vizitat zilele trecute si inca mai aveam in frigider mancare de la ei.
Mai erau cativa mici expozanti cu dulciuri facute in casa, aratau foarte bine,cateva standuri cu bijuterii si haine, una peste alta aveai de unde alege.
Ambele festivaluri au loc si maine. Daca vreti sa va luati teapa mergeti la Festivalul Thailandez, daca vrei sa mancati, sa va cumparati ceva haine si bijuterii orientale mergeti la The Oriental Fashion Fair, str. Selari nr.4
Sau Ecosistemul Dambovita in amonte de aglomerarea urbana Bucuresti si influenta antropica.
Asa arata Dambovita inainte sa ajunga in Bucuresti si sa colecteze continutul tuturor canalelor ale caror izvoare sunt in toaletele fiecaruia dintre noi, dar si apele uzate deversate de diversele industrii din oras.
Prima data cand ne-a venit ideea sa scriem despre „beuturici” eram, desigur, la un pahar de ceva pe undeva…nu imi sunt foarte clare detaliile, insa imi amintesc foarte bine cand a venit confirmarea ca „da, trebuie sa facem asta”!
Eram destul de obosite dupa o zi lunga, lunga (dar foarte misto, recunosc) la Websctock. Iesisem in ultima pauza a acelei zile, cumva teleghidate spre zona unde cei de la McCafe ne energizau mereu cu ceva bun.
Dar de data asta iesim din sala si observam ca in locul McCafe se instalasera cei de la Chivas! EVEN BETTER!!!
Si l-am luat ca pe un semn! Gata, scriem despre bautura!
Stim ca e destul de greu sa gasesti un loc fain in care sa iesi din casa, sa te poti bucura in voie de timpul petrecut alaturi de prieteni si sa mai ai si ceva bun in pahar!
Asa ca noi, cei de la SuperGulia.ro va vom ajuta!
Ne aruncam in necunoscut, in locatii mai mult sau mai putin celebre, in pahare mai mult sau mai putin incantatoare si va vom RECOMANDA locuri faine unde continutul paharelor sa fie la fel de fain!
Va spunem si ce locuri sa evitati, stati fara grija, Gulia vegheaza!
DAR, nu vrem sa ne intelegeti gresit!
Noi NU promovam consumul excesiv de alcool sau alcoolismul! NU!
Noi sustinem consumul resposabil de alcool si mai ales pe cel de CALITATE!
Ne recomanda experienta in „ale carciumaritului” si gustul fin 🙂
Daca stiti locuri faine, nu ezitati sa ne dati de veste!
In weekend-ul care tocmai a trecut a avut loc Festivalul de Umor „Otopeniul Vesel”.
Gulia evident ca nu a lipsit de la asa eveniment!
Sa incep prin a va spune cine sunt castigatorii, pentru ca da, a fost un festival-concurs. Nu imi place deloc expresia asta dar da, competitia a fost acerba, iar juriului cu singuranta nu i-a fost usor sa aleaga.
Concursul a fost impartit in 4 sectiuni, iar pentru fiecare a fost decernat cate un loc 1, loc 2 si loc 3, dupa cum urmeaza:
SECTIUNEA MONOLOAGE
Locul 1: Theodor Costache
Locul 2: Ioan Badelita
Locul 3: Dana Marineci
SECTIUNEA STAND-UP COMEDY
Locul 1: Cosmin Bighei
Locul 2: Victor Dragan
Locul 3: Ana-Maria Calita
SECTIUNEA SCENE/SCENETE
Locul 1: Trupa Noi si Ai Nostri
Locul 2: Facem Virale
Locul 3: Trupa Repetentii
SECTIUNEA IMPROVIZATIE
Locul 1: Trupa Freeze
Locul 2: Backstage Boys
Locul 3: Comedy.Show
Felicitari tututor! Meritati din plin aceste premii si tone, tone de aplauze!
Fotografii din timpul momentelor de pe scena dar si din timpul galei, gasiti in albumul Otopeniul Vesel.
Dupa cum spuneam si in articolul in care va invitam la acest eveniment, festivalul a fost mai mult un soi de maraton! De dimineata si pana seara radeam, radeam, aplaudam, radeam, radeam, mai luam o pauza, iar radeam, aplaudam…si a doua zi o luam de la capat! Nici nu stiu cand a trecut weekend-ul asta, dar abdomenul meu se simte ca dupa sala!
Nici pauzele nu erau chiar momente de respiro, in foaier doi artisti, Marian Avramescu si Nastase Leonte ne-au surprins pe toti in niste caricaturi, una mai frumoasa si mai traznita ca alta! Si pe acestea le puteti vedea tot in albumul Otopeniul Vesel. Cei doi artisti fac parte din echipa celui mai bun caricaturist roman, Stefan Popa-Popa’s, prezent si el in Otopeniul Vesel.
Cel mai important merit al Festivalului Otopeniul Vesel este ca a adus in acelasi loc atatea nume mari si atata talent pe centimetru patrat!
Uitati-va de exemplu la juriu, Viorel Gaita, Ovidiu Ianu, Vasile Moraru, Andreea Gramosteanu, Marian Ghenea.
Pentru ca tot cunosc prea bine domeniu asta si ma invart atata in el, pot spune ca cele mai tari trupe de impro din Bucuresti (si nu numai) s-au inscris in concurs si au evoluat pe scena Centrului Cultural Ion Manu din Otopeni. Si-au demonstrat priceperea, talentul si umorul chiar si in situatii grele. Fiecare trupa a avut la dispozitie un timp limitat si foarte putin de altfel (18 minute) in care sa convinga publicul si mai ales juriu de ce sunt in stare.
Pentru Gulia, Festivalul Otopeniul Vesel a insemnat ocazia ideala sa mai incerce niste chestii noi cu camera foto. Pe langa asta, s-a bucurat mult ca a avut ocazia sa cunoasca atatia oameni noi si faini si sa revada oameni dragi.
A da, Gulia s-a autodesemnat „Favourite Extra of the Year”, pentru ca in cele 3 zile ale festivalului a facut figuratie si a aparut mai mult pe scena decat unii participanti la concurs (haha)! Noroc ca am si cateva poze sa va arat!
Poate daca insist cu asta pana la anu’ o sa apara o sectiune speciala (heheh)!
Gulia a fost la noul film semnat de Robert Zemeckis, The Walk, si va recomanda sa faceti si voi acelasi lucru.
Cred ca de la Gravity si pana acum nu am mai trait asa intens un film.
Bai, esti acolo cu Philippe Petit (personajul principal) inca de la inceput si pana la finalul filmului. Traiesti odata cu el descoperirea facuta in copilarie, primele incercari de a merge pe sarma, primele reusite…iar de cand ajunge in New York nu mai respiri, efectiv nu mai respiri. Pai saracu’ om acolo pe sarma cred ca era mai calm decat oricare dintre noi cand ne uitam la filmul asta!
Chiar daca stii povestea reala tot vei fi super captivat de film. Scenariul este foarte bine constuit si interpretat, iar efectele speciale si 3D-ul te fac sa iti pui uneori intrebarea „oare sufar si eu de rau de inaltime?”. Si desi filmul este catalogat ca o drama, sa stiti ca nu lipsesc momentele de umor care sa umple sala de cinema de rasete puternice (unii dintre noi au scapat pop-cornu’ pe jos…sa ne fie cu pardon 🙂 ).
The Walk este povestea unui nebun, pe bune, cum sa ii spui altfel?! Dar e nebun frumos! E nebunul care si-a descoperit o pasiune, ceva la care chiar se si pricepe, si pe care este dispus sa o si urmeze! Este o poveste despre curaj, muuuult curaj, despre vointa si despre incredere, atat in tine cat si in cei cu care te inconjori. Este o poveste despre „never give up your dreams” (ma scuzati da-mi place cum suna in engleza).
Visele chiar devin realitate (mai stiti ca va spuneam de asta intr-un articol mai vechi?), trebuie numai sa ti le doresti cu adevarat si sa faci muncesti mult!
Asa si Philippe Petit, a avut un vis, acela de a merge pe sarma intre cele doua turnuri gemene, vis pentru care si-a dedicat toata energia si timpul sau.
Deja nu mai stiu cati oameni au pasit pe luna, in schimb, pe o sarma legata intre cele doua turnuri gemene din New York a mers un singur om, Philippe Petit! Nimeni altcineva nu a mai reusit si nimeni altcineva nu va mai avea ocazia!
Asa ca mergeti la cinema sa vedeti The Walk! Merita!
Si daca dupa aceea va indoiti ca a existat acel om si acea reusita, va rog, priviti aceste fotografii realizate in 1974!
In weekend-ul care vine, 16-18 octombrie, are loc Festivalul de Umor „Otopeniul vesel”, organizat de Asociatia Culturala “Mileniul III”, pentru Primaria Orasului Otopeni si Centrul Cultural “Ion Manu”.
Evenimentul este axat pe concursuri ale artistilor amatori sau profesionisti, grupati in patru
sectiuni: monoloage umoristice din texte clasice si contemporane, stand-up comedy, scene/scenete si improvizatie.
Mai curand un maraton de umor decat un festival, as zice eu judecand dupa program. Sau poate o pastila tare de umor cat sa ne energizam pentru toata iarna!
Gulia va fi acolo si va astepta cu nerabdare sectiunea de improvizatie ( Hai Grupa Mica!!!! ) si lansarea cartii lui Viorel Gaita !
Daca va faceti probleme in prinvinta transportului, ascultati la Gulia, e ca si cum ai merge dintr-un colt in celalalt al Bucurestiului. Sau chiar mai simplu.
Daca aveti masina, well good for you! Va dati jos pe strada 23 August, nr. 8 din Otopeni.
Pentru cei care se plimba cu Mertzanu’ lu’ ratb, aveti asa: 449, 780 si 783 pana la statia Primaria Otopeni si apoi mai mergeti putin pe jos. Vedeti ca au tarife speciale liniile astea 🙂
Ne vedem in Otopeniul Vesel!
Gulia a fost in weekendul ce tocmai a trecut in vizita la Casa Costa-Foru.
Pentru cei care nu stiu, Casa Costa-Foru este o cladire boiereasca construita undeva la 1800 de catre Maria si Constantin G. Costa-Foru. O casa impunatoare prin arhitectura sa deosebita si inedita in special datorita inglobarii (sa zic asa) casei in deal. Astfel constructia are trei niveluri pe Aleea Dealul Mitropoliei si cinci pe strada Ienachita Vacarescu.
Initial casa avea doar doua niveluri vizibile dinspre Dealul Mitropoliei, insa coborarea nivelului strazii realizata in secolul trecut a facut ca usa principala de acces in casa sa devina ceea ce acum pare doar usa balconului de la etajul intai. Interesant este faptul ca usa este si acum aceeasi dupa toti acesti ani. Are o fanta pentru scrisori si „Salve” inca sta scris pe podea la intrare.
Un lucru care mi-a atras atentia in instoria familiei Costa-Foru este ca ce-a dea doua fata a Mariei si a lui Constantin, Xenia Costa-Foru, a fost membra in Scoala Sociologia de la Bucuresti. Acesta scoala a fost condusa de Dimitrie Gusti si a fost recunoscuta la nivel international in perioada interbelica pentru abordarea multidisciplinara in studierea vietii satului si a culturii populare romanesti. Xenia a fost singura femeie din echipa de patru cercetatori condusi de Dimitrie Gusti in cercetarile monografice (alaturi de Mircea Vulcanescu, Henri H. Stahl si Mitu Georgescu).
Cumva in toti cei 5 ani de studiu la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, eu nu am auzit niciodata de Xenia! Si sunt convinsa ca daca auzeam mi-as fi amintit acest nume deloc comun!
Povestea familiei dar si a casei Costa-Foru este una intr-adevar frumoasa, dar si tumultoasa.
Si pe aceasta cale trebuie sa multumim echipei Dincolo de Fatade ca a scos la lumina o bucata faina de istorie!
Pacat insa ca asa monument istoric se afla intr-o stare destul de avansata de degradare. Din cele cinci niveluri cate va spuneam ca are acesta casa, echipa Dincolo de Fatade a reusit sa deschida spre vizitare numai doua si nici acelea complet, ramanand unele spatii inca neaccesibile publicului larg!
Si din nou zic, pacat! Pacat ca cei care ar putea sa ii readuca farmecul acestei case sunt mult mai interesati de valoarea terenului de sub ea! Cand, de fapt, tot ceea ce inseamna Casa Costa-Foru este de nepretuit!
Va recomand cu caldura sa vizitati aceasta casa si sa ii aflati istoria chiar din locul unde aceasta s-a intamplat! Asa ca stati cu ochii pe pagina sa de Facebook pentru a vedea cand este urmatorul tur ghidat al casei Costa-Foru!
Mai multe fotografii by Gulia in acest album.
Vineri, 6 noiembrie 2015, pe scena Arenelor Romane vor urca Grimus, ZOB, Trooper şi AURA in cadrul concertului Legal Rock.
Eu zic sa ne vedem acolo, in primul rand pentru ca acest concert a fost organizat cu scopul sprijinirii Asociaţiei Stop Autismului, dar si pentru ca aduce pe aceeasi scena asa trupe faine!
Uite, de exemplu eu, inca din liceu, sunt fascinata (si nu exagerez cand zic asta) de melodia Printre nori a celor de la Zob. O ascultam zile intregi pe repeat, ma bucuram sa o vad la tv, iar toate fotografiile mele cu nori erau intitulate „printre nori” (cum altfel?). Dar cumva, nu am reusit niciodata sa o aud live! Ba nu o cantau baietii, ba ajungeam eu fix dupa ce o cantau… Asa ca abia astept concertul Legal Rock, sigur de data asta voi avea noroc!
Biletele se pot comanda aici.
Mai multe detalii direct pe Legal Rock.
Ca sa vezi cine mai participa, vezi Facebook Event.