Si-am pornit la drum in cautare de adunare de apa, sub forma balta mai mare sau poate chiar lac, pentru poze spooky si atmosfera bacoviana. Dar pe drum ne-a izbit un soare puternic, iar muntii ne-au hipnotizat si-am mers teleghidati spre ei.

Am ajuns in Cetateni, o localitate din judetul Arges aflata la vreo 140km de Bucuresti, ce şade frumos pe malul raului Dambovita.

Desi nu-s tocma o fana a vizitarii de manastiri, am facut o exceptie de data asta, nu stiu ce m-a lovit. Imediat dupa Cetateni este Manastirea Cetatuia Negru Voda, un schit cocotat in  varf de munte si la care se poate ajunge only by foot. Dupa o urcare de vreo 30 de minute dai de o priveliste incredibila! La modul ca daca mai aveai ceva rasufare in tine, ti-o taie peisajul! Ai vedere asupra localitatii, dar impresionanta este vederea peste valea Dambovitei, atat spre amonte cat si peste drumul pe care tocmai ai venit.

Probabil panorama este frumoasa si vara, dar acum, la final de toamna tarzie este superba! Padurile au inca o culoare ruginie, dar apare si griul scoartelor de copac in ecuatie, plus putin verde pe ici-colo. Si tot peisajul capata o cu totul alta forma, nu este doar o mare verde, se vad foarte bine diferentele de nivel, „straturile de deal” cum ar zice o Gulia intr-un mod poetic…

Si daca mai nimeresti si la ora la care soarele incepe sa-si stranga jucariile si s-o ia spre apus, atunci super-combo cum ar zice Candy Crush. E o lumina geniala, nu neaparat buna pentru fotografiatul peisajului (cel putin nu cu obiectivul pe care il posed), dar pentru portrete este la marele fix!

Acolo, in varf de munte, am avut parte de o supriza. Cocotata pe o stanca mare, statea in varf…o capra! Care capra s-a bucurat enorm de mult ca am inceput sa ii vorbesc si s-a hotarat sa vina langa mine sa ne cunoastem mai bine. Eu am auzit de capre negre si de cum se plimba ele agale pe stanci imposibil de abrupte si am mai copilarit si pe la tara destul sa stiu cum e cu animalele astea, bai dar sa vezi o capra cum sa da ea jos din varf de stanca pe un perete aproape vertical n-am mai vazut live. Am si-o poza cu faţa mea si cat de perplexa am fost in momentul ala, dar nu o sa vi-o arat. Hihi!

Si ajunge respectiva duduie cu coarne langa mine, ii intind mand, o mangai (asa ca la caini ce sa mai), apoi ea incepe sa imi miroasa bocancii, apoi isi baga nasu’ in bocancii mei, „Eeee, miroase bine?!” ii zic. La care ea incepe sa mestece la marginea de sus a bocancilor. Nu, nu eram desculta! Capra mesteca la bocanc, iar in bocanc era piciorul meu! Aici am alta poza cu o faţă si mai perplexa, dar nu…

Ca sa vezi si sa nu crezi, cumva din acelasi varf de stanca au inceput sa mai tot rasara capre, „Hai c-am pus-o, zic, daca s-or apuca toate sa guste din bocanci ajung in slapi acasa”. Dar cred ca le-a facut un semn discret prima duduie si au inteles toate ca „asta e de la Bucuresti, n-are gust bun!” si si-au vazut mai departe de treaba…s-au mai urcat pe-o stanca!

Un singur defect ii gasesc locului astuia, si e destul de mare! E populat! Comuna Cetateni este populata de cetateni de etnie neprecizata, care te cam fac sa te intorci din drum si sa vrei sa pleci inapoi acasa. La un moment dat am crezut ca salutul traditional al zonei este „da-ti-mi si mie un leu!”.

Dar cum bucurestenii au devenit oarecum imuni la astfel de abordari, am reusit sa trecem cu brio de aceste obstacole si bine am facut! Peisajul merita toata chinuiala si poate, cu timpul, se vor dezvata si localnicii de obiceiul cersitului…

All in all, o foarte frumoasa zi de sfarsit de toamna: vreme faina (scrisesem initial „ideala”, dar pe cine pacalesc? Ideala o sa fie numa cand temperatura va depasi din nou 20 de grade), soare, natura, plimbare, peisaj…

So go explore!

Daca ajungeti in zona astept impresiile voastre!

PS. albumul foto complet il gasiti la Gulia pe facebook 🙂

Enjoy!