De multi ani, visam la Sicilia. De vreun an, devenise de-a dreptul obsesiv, asa ca luni  de zile am tot periat netul cautand variante, informatii, oferte. Pana la urma am gasit la Vola.ro o combinatie care-mi convenea, si ca date, si ca pret, si ca orar al zborurilor. Totusi nu puteam sa nu ma gandesc ca poate lucrurile nu stau asa fain ca pe site, precis ma trezesc cu alte costuri sau cine stie ce alte surprize neplacute. Destul de sceptica ma apuc sa fac rezervarea chiar in sambata dinaintea Rusaliilor, cand toata lumea era in vacanta. Nici nu-mi trecea prin cap ca voi avea vreo veste pana marti. Ei bine, nu trece un sfert de ora si primesc mail de la ei….daca confirm, daca mai vreau ceva etc. Ce mai, ma trezesc deja cu factura la preturile de pe site, inainte ca eu sa am banii pe card (v-am spus ca nu ma asteptam sa aud de ei pana marti). Noroc cu home-banking, rezolv, platesc si gata…excursia la Catania era batuta in cuie. Ma mai conversez un pic pe mail cu consiliera de la Vola care mi-a raspuns cu rabdare la toate intrebarile mele tembele de om care nu mai mersese cu low-cost-ul, nu stiam cum e cu check-in-ul… In fine, tot ce trebuia sa fac era sa-mi printez documentele primite pe mail si sa ma duc la aeroport. Super profi, rapid si fara bataie de cap.

Soooo, dupa un zbor de nici 2 ore, iata-ne ajunsi in Catania, la ora pranzului. 

Cautasem pe net, stiam ca trebuie sa luam autobuzul AMT Alibus care duce de la aerport la Catania Centrale (gara din Catania), in apropierea careia se afla si hotelul. Desi citisem ca biletele pentru bus se pot cumpara numai de la ghiseele cu sigla AMT, iesind din aerport ajungem fix in dreptul autobuzului si soferul ne lamureste ca putem cumpara biletele de la el, la acelasi pret: 4 euro/pers. Atentie, dupa cumpararea biletelor, ele trebuiesc validate in autobuz, fiind valabile timp de 90 de min. Autobuzul face 20 de min din aeroport pana in statia Catania Centrale, in Piazza Papa Giovanni XXIII. Noi am ales din oferta Vola hotelul Villa Romeo, situat la 2 min de statia de autobuz. Prin urmare, iata-ne cazati, la juma de ora dupa ce am aterizat. Camere mari, spatioase, curate ( curatenie se facea zilnic), cu vedere spre curtea interioara a hotelului (locul in care dimineata se lua micul dejun)

.

Incantati de camere, pornim sa exploram Catania, ca doar d-aia am venit. Intrebam la receptie unde am putea manca ceva bun, ne zice tipul, foarte amabil de altfel, ca ne recomanda un restaurant vis-a-vis dar ca probabil la ora aia e inchis si ca gasim prin centru o „granitaebrioche”. In clipa aia mi se aprinde un beculet si-mi dau seama ca probabil, in Sicilia, la pranz, nici iarba nu creste, deci pana seara nu gasim nimic zdravan de mancare. Noroc ca zborul cu avionul imi pune stomacul in gat pentru cateva ore, asa ca nu sufar de foame. O luam spre centru, gasim deschisa o „gelateria artigianale” , numai buna sa ne potolim un pic setea

.

Cum e Catania? Pai exact asa cum mi-am imaginat: oras baroc, cladiri somptuoase, unele dintre ele cam neingrijite, rufe intinse pe sarme, gunoaie, strazi inguste, trotuare stramte, oameni de toate natiile.Cica ar mirosi, vag, a India, mie nu mi-a mirosit a nimic.  Am pornit pe Via Etnea ( principala artera de shopping a Cataniei, in capatul careia, in zilele senine se vede Etna) catre Amfiteatrul Grec si apoi Villa Bellini. Amfiteatrul Grec situat in piata Stesicoro nu e prea impresionant, se vede de sus, nu se coboara la el. Totusi, daca esti acolo, e pacat sa nu iti arunci un ochi.

.

Giardini Bellini in  schimb, e o adevarata oaza de racoare a orasului. Un parc suberb, cu alei umbroase, in care am vazut cel mai mare ficus de pana acum.

La iesirea din Giardini Bellini, pe via Etnea,  se gaseste pasticeria Savia, cea mai veche din Catania, cu dulciuri tipice siciliene. In ceea ce priveste cannoli, au fost cele mai bune pe care le-am mancat vreodata. Au cu crema de ciocolata si cu crema de ricotta, costa 2,5 euro daca le iei la pachet si 3.5 daca ti le serveste acolo la masa. Sunt mari si nu au nici o legatura cu orice alta chestie numita cannoli pe care am mancat-o prin alte parti, merita fiecare banut.

Si totusi, atractiile orasului se aflau in partea opusa a Viei Etnea. Asadar o luam incet spre Fontana dell’Elefante, Piazza Dumo si Catedrala Sant’Agata (patroana spirituala a orasului).

.

ll liotru (elefantul) este simbolul orasului inca de prin 1200. De altfel, sub dominatia araba, Catania era cunoscuta ca si ” orasul elefantului”.

Fontana dell’Amenano este un monument din marmura de Carrara, si este unul din putinele locuri in care raul subteran Amenano iese la suprafata in Catania.

Tot in aceasta piata se afla si Primaria orasului. Accesul vizitatorilor nu e permis, dar paznicul vorbea engleza si ne-a dat cateva amanunte despre „carrozzele” primarului expuse la intrare.

Dupa ce am vizitat Piazza Dumo, s-a produs neprevazutul, adica am luat-o pe alta strada decat cea care ne ducea la Manastirea Benedictinilor, asa incat am ajuns intr-o zona, foarte pitoreasca de altfel, locuita majoritar de indieni. Prin urmare n-am ajuns la benedictini, am ajuns aici:

Recunosc, pe aici mi s-a facut un pic frica. Poate si prejudecatile sunt prea puternice, cert e ca n-am patit nimic, totusi nu as recomanda-o ca o zona de plimbare pentru turisti. Nu-mi pare rau insa, in zone din astea simti mai bine orasul.

Seara, rupti de foame si sete am ajuns la restaurantul recomandat de receptionist. O carciumioara pentru localnici, cu mese si pahare din plastic, mancare delicioasa stropita din belsug cu Etna Rosso, un vin tipic regiunii, aspru, sec, tare. Foarte bun, simplu si ieftin. Evident ca am incercat creveti si calamari, ca doar pe malul apei au gustul acela dupa care tanjesc un an intreg.

Acum, dupa ce am facut cunostiinta cu Catania, meritam un somn bun caci maine avem treaba din nou. Urmeaza un alt loc minunat al Siciliei:)