Universul ăsta nu încetează să mă uimească!
Spuneți-i voi cum vreți, karma, soarta, bărbos… mie imi place să-i zic univers pentru că mi se pare că le cuprinde pe absolut toate, and some more, gen umor (cel mai sec și mai dark), coincidențe stranii sau puteri incredibile.
Să vă povestesc cel mai recent episod:
Părinții meu sunt de profesie geologi, acum amândoi fac cu totul altceva, dar pe vremea când maică-mea avea fix aceeași vârstă pe care o am eu acum, erau amândoi pe teren, cu o gulie de 2 anișori după ei, la Bazna!
De când mă știu aud povești despre cum mă împrietenisem cu poștărița, cum îi mâncam toate nucile bătrânei șchioape care avea grijă de mine și cum mă căra toată ziua în spate o tanti ca să nu fug unde era mai fun, adică la serviciu alor mei, sau despre cum mă miram că vaca își face nevoile pe unde apucă (respectiv în mijlocul străzii) și nu la oliță.
Închipuiți-vă mirarea mea când, plecată din București, știind că vom sta la Castelul Jidvei, am aflat că de fapt ne vom caza în… Bazna!
Bazna frate! Nu ceva banal, super cunoscut, mega vizitat, nu frate! Bazna!
Ia lăsați un comment aici dacă ați auzit până acum de Bazna!
Acum să vă spun despre vizita din 2017. Se făcea că am acceptat #provocareaJidvei fără să știu exact ce înseamnă asta și am ajuns să redescopăr locurile care mi-au făcut copilăria frumoasă.
Am plecat din București cu gândul la vin, ca să ajung în Weinland (Țara vinului, că așa-i mai zice zonei care cuprinde cramele din Alba și Târnave) și să fiu prinsă într-o poveste incredibilă! O poveste cu ilustrații grozave (un castel și viță de vie cât vezi cu ochii), cu oameni faini tare, cu o aromă deosebită, cu mister și cu morală.
Castelul Bethlen-Haller sau Castelul Jidvei (dap, construcția ce apare pe unele sticle de vin Jidvei chiar există!), are o istorie lungă și tumultoasă. Deși stă în vârf de deal, această poziționare le-a oferit proprietarilor doar o priveliște incredibilă pe fereastră, castelul fiind construit cu un scop pur rezidențial, nicidecum cu scop de apărare. Actualul castel nobiliar a fost construit în perioada 1570-1580, dar a fost refăcut radical de contele Ștefan Bethlen, între 1615-1624, după modelul castelului Chambord din Franța. Mulți ani mai târziu, castelul a fost pierdut la cărți și a ajuns în proprietatea familiei Haller, în posesia căreia a rămas până în momentul exproprierii din 1948. După 1989, castelul fost retrocedat familiei Haller, care l-a vândut mai departe familiei Necşulescu, proprietarii Jidvei, iar aceștia au avut grijă să îi redea castelului frumusețea și eleganța.
Dar mai mult decât o construcție impresionantă și o priveliște superbă, ce face ca locul ăsta să fie cu adevărat special, sunt oamenii! De la cei care înfruntă capriciile vremii pentru a culege sau întreține via, la doamnele incredibile de la bucătăria castelului care nu se lăsau până nu se asigurau că ne-am potolit foamea și setea și până la cei doi directori, unul tehnic și celălalt al cramei Jidvei, pe care i-aș fi putut asculta și lua notițe și în această zi, toți au povești frumoase, toți și-au legat viața de vinul bun și toți fac ce fac cu multă și foarte multă pasiune.
Pe Ioan Mărginean, directorul tehnic, l-am cunoscut, unde altundeva decât în vie. Noi credeam că ne-am trezit cu noaptea în cap să prindem lumina aia faină de făcut fotografii în vie, dar în podgorie ziua începuse de mult. Deh, așa e când ai 2500 de hectare de viță de vie! Sună gigantic, nu? Pai chiar e! Dap, Jdvei e cea mai mare plantație viticolă din România și cea mai mare podgorie cu proprietar unic din Europa. Domnul Mărginean ne-a plimbat cât e ziua de lungă pe delușoarele și delulețele acoperite de viță de vie pentru a ne arăta și a ne lăsa să gustăm din fiecare soi.
Mai apoi, i-am făcut o vizită în cramă lui Ioan Buia, directorul cramei Jidvei și am aflat ce se întâmplă cu toate aromele pe care le-am întâlnit noi live în vie. Am aflat că vinul este mai mult decât chimie, un vin bun iese din foarte multă pasiune! Asta nu ne-a zis-o nimeni, a fost suficient să îl ascultăm pe domnul Buia vorbind din experiența lui de 45 de ani în ale vinului. Anul acesta, Ioan Buia a sărbătorit incredibila sumă de 200 de milioane de sticle îmbuteliate la Jidvei! 200 milioane de sticle și multe, multe medalii!
La degustarea de vin, ținută în pivnița castelului, am făcut cu adevărat cunoștintă cu vinurile Jidvei, în special cu cele din gamele exclusiviste Mysterium și Owner’s Choice.
Vinurile din gama Owner’s Choice poartă chiar numele celor două fiice ale proprietarului — Ana și Maria. Însă atenția mea s-a îndreptat încă din primele secunde asupra gamei Mysterium, sticla mi-a furat privirea și mi-a stârnit curiozitatea, iar vinul, oh, vinul!
Dacă mă întrebați pe mine, gama Mysterium reprezintă chintesența vinurilor Jidvei. Este, înainte de toate, o poveste în care totul pornește de la provocarea de a afla misterul vinului. Iar povestea vinurilor Mysterium se desfășoară, asemeni firului Ariadnei, într-un labirint de arome și note ce par cunoscute, familiare, dar care nu se lasă ușor descifrate.
După ce am petrecut o zi în vie și o seară la degustare, am înțeles în sfârșit ce înseamna un cupaj. E momentul ăla când diferite soiuri de struguri se întâlnesc și dau ce au mai bun pentru a ieși un vin de excepție. Așa cum este cazul vinului Mysterium 3. Trei soiuri de struguri, Pinot Noir + Chardonnay + Fetească Albă și-au pus la bătaie calitățile cele mai de preț pentru ca noi să ne putem bucura de un vin rotund, fermecător și catifelat. Cei mai experimentați în arta vinului vor putea descoperi și arome delicate de flori de salcâm, dar și note de măr verde, piersică și caisă.
Ș-apoi, când locul e frumos, soarele blând, aerul curat și oamenii faini, cum sa nu iasă și vinul foarte bun?
E ok dacă vă plouă puțin în gură pentru că am și o veste bună. Cei de la Jidvei și-au deschis și un magazin online, așa că puteți să comandați vinurile astea direct de la sursă.
Altă veste bună este că toți ne-au spus că a fost o vară perfectă pentru struguri, că recolta este una impresionantă, atât cantitativ, cât și calitativ, și că, ce să vezi, se anunță o producție super yum yum!
Eu nu pot decât să confirm cele spuse de oamenii locului. Am furat startul și am gustat niște must… DE-LI-CI-OS!!!
