Știți deja că cel mai mișto prieten al câinilor, Cesar Millan, vine la București pe 21 martie, dar știați că ați putea urca și voi pe scenă?
Ce trebuie să faci pentru a fi pe scenă, alături de câinele tău la show-ul lui Cesar Millan?
Nu rata șansa unică de a fi pe scenă, alături de câinele tău la spectacolul lui Cesar Millan, ce va avea loc pe 21 martie 2017, la Sala Polivalentă din București! Specializat fiind în corectarea comportamentelor canine neplăcute, Cesar Millan invită iubitorii de câini din România să se înscrie alături de câinele lor în programul de selecție pentru 10 câini problemă cu care Cesar va lucra live, în timpul show-ului, așa cum proceda cu cazurile prezentate în celebra sa emisiune TV, “Cesar și câinii”.
Talentul și dedicarea cu care se implică în fiecare poveste și conexiunea incredibilă pe care o are cu câinii, fac din Cesar un maestru al psihologiei canine. Poate rezolva cu ușurință probleme ce țin de fobii speciale ale câinilor, comportament deviant agresiv, sau dimpotrivă, comportament marcat de frică excesivă manifestată nejustificat și o mulțime de alte situații neobișnuite care necesită implicarea unui specialist în psihologie canină.
Și-am fost să vedem noul film LEGO, ba nu, noul film cu Batman….am fost să vedem The LEGO Batman Movie!
Băi, cât e de mișto!
Se face că Batman cel de LEGO e atât de jmecher încât avea tot Gotham City la picioare, iar 6 pack-ul e sooo overrated pentru el, așa că a trecut la 9 pack! Cu toate astea, simte un mare gol în viața lui și parcă nici felul lui preferat de mâncare nu mai intră la fel de bine…
Toate astea până când dă cu ochii de noul comisar al orașului, frumoasa și agila Barbara Gordon. Își întemeiază Batman o familie???
weeeell, nu veți afla de la mine 🙂
Oricine ai fi, sigur o să îți placă filmul ăsta! Fie că ai văzut toate filmele cu Batman, că ai citit toate comics-urile, fie că te-ai jucat toată copilăria cu LEGO și chiar și acum te așezi la mășuțele alea din mall-uri (dap, m-ați prins, that is me) sau habar n-ai ce-i cu Batman și restul Justice League, filmul ăsta clar o să te prindă și o să te amuze copios! Citește în continuare [Cronică de film] The LEGO Batman Movie→
Și se face să ne adunaserăm mulți p-acasă și foamea lovise în masă. Ce să facem? Cum să supraviețuim? Cămara goală, frigiderul și mai și, hai să comandăm ceva de mâncare!
Pizza is always a good idea!
„Gulie, știi că ai un Domino’s la literally 5 minute distanță?”
„Glumele de genul ăsta nu pică bine pe stomacul gol, să știi!”
A avut noroc că chiar așa era, altfel nu-i vedeam un viitor prea strălucit în grupul nostru…
Și uite-ne pe toți înghesuiți pe-un laptop studiind atent meniul, de fapt asta a fost partea cea mai grea, decizia. Ce a urmat a dispărut rapid și nici nu a lăsat dovezi, poate doar pe anumite șolduri, dar nu ale mele, deci nu conteaza 🙂
Tare de treabă oamenii ăstia de la Domino’s Pizza, au zis ca la ora 15.00 livrează comanda și nici n-am apucat sa studiem statusul comenzii pe Pizza Tracker ca la 14.55 deja erau la poartă cu tone de pizza aburindă și frumos mirositoare!
Da, miroase al naibii de bine! Dar e și mai delicioasă!
Să vă povestesc (la naiba, îmi plouă în gură), fac oamenii ăștia un blat de cred că și cei care aleg marginea s-ar îndopa până la ultima frimiturică! E pufos dar și foare gustos! Adică atunci când ajungi la margine nu începi să te gândești ce magiun să pui pe pâine asta :))
Ce am comandat?
O pizza Dominos Classic, una Vegetariană, o pizza Texas BBQ Vită (wooot? Tocma d-aia am si ales-o, sună a nebunie curată!) și cea mai tare chestie ever este Half-Half, adică juma de pizza de-un fel langa juma de pizza de alt fel (Quatro fromaggi și Peperoni classic în cazul nostru). Și pentru că nu ne-am putut abține să nu ne uităm și în alte „capitole” ale meniului, ne-am luat și niște Chicken Special Mediteranean, iar pentru că mie mi-au picat ochii pe un desert cu Nutella (of course), am luat și Choco Pie.
NE-BU-NI-E!
Nu mai mâncasem de mult pizza de la Domino’s și se pare că în tot timpul ăsta oamenii n-au stat degeaba! Au schimbat ingredientele în primul rând și se simte că acum folosesc chestii mult mai calitative, dar au și descoperit cum să îmbine mai bine aromele pentru un rezultat super yum-yum!
Dominos Classic cred că mi-a placut cel mai mult dintre toate, nu de alta, dar avea cam tot ce-mi place mie într-o pizza, mozzarella, șuncă, ciuperci și măsline. Și Peperoni classic e super bună, ușor picantă, așa cum trebuie să fie. Texas BBQ Vită e super interesantă, iar cea Vegetariană zic vegetarienii că a fost super bună, colorată și aromată. Cat despre Chicken Special Mediteranean, n-am cuvinte, o combinație super delicioasă și interesantă de pui într-o crustă picantă, acoperit cu mozzarella, smântână și ceddar. Yum!
Știu că v-am făcut să băliți o lecuță așa că aruncați un ochi pe lista magazinelor Domino’s Pizza și vedeți meniul celui care livrează în zona voastră. Dacă au și Chicken Special Mediteranean, e musai să încercați!
Mă duc la Maramu’, bhaaaai!!!!
Da, recunosc, 2017 a început pretty ah-mazing! Faza tare e că se continuă și mai amazing!
Nu funcționez eu cu liste, așa că n-am avut niciodată un wishlist, dar undeva acolo în creierașul meu ceva tot zicea „poate anul ăsta ajungi și tu în Maramureș”. Și ce să vezi? Anul ăsta chiar ajung în Maramureș!!!!
Și nu oricând și oriunde, ci chiar la Serbările Zăpezii de la Borșa!
Dacă tot am devenit așa un fel princess of the snow după experiența de la Hotelul de Gheață, evident că nu pot rata un eveniment dedicat zăpezii.
Când și unde?
Cea de-a XIV-a ediţie a evenimentului Serbările Zăpezii are loc în perioada 18-19 februarie în Complexului Turistic Borşa, Maramureș.
Ce se întamplă?
Organizatorii au pregătit o tonă de activități pentru turiștii și localnicii care vor fi prezenți la acest eveniment! Și când zic o tonă, chiar sunt o tonă: vor avea loc concursuri de schi, o expoziţie canină, foc de artificii, concerte şi show de lasere, plus muuulte alte surprize.
Dap concerte, pe scena din cadrul Complexului Turistic Borşa vor urca unii dintre cei mai de succes artişti din România, precum Adrian Sînă & Akcent, Lora, Nicoleta Nucă, Uddi şi Vanotek.
Ca să nu mai zic de toooate chestiile de prin preajmă care pot fi vizitate. Eu sper să ajung la Lacul Iezer, că atâta m-a stresat la geografie in școala și nici nu ne cunoaștem! Aș vrea să calc și în Parcul National Munții Rodnei cu Rezervația naturală Pietrosul Rodnei, dar să ajung și la Monumentul de la Preluca Tătarilor, construit în cinstea moroșenilor care au luptat și au oprit invazia tătară (vreau să ajung aici mai mult ca să-i trimit o poză unui prieten cu nume de tătar 🙂 ).
Ce să fac sâmbătă? E tot iarnă, e încă groaznic de frig și n-am chef de nimic…
Știu! Mă duc să învăț să merg cu motoru’!!!
And I did!
Și nu oricum, ci chiar la școală!
Lasă sprânceana jos că îți explic imediat.
Da, așa e, odată cu venirea frigului și a zăpezii, școlile moto din București își închid porțile, iar cursanții trebuie să aștepte venirea primăverii ca să mai învețe chestii noi cu motoru’. Daaaaar, Școala Moto Ami nu lasă vremea să îi stea în cale, așa că este prima școală din București care funcționează și pe timpul iernii, iar ședințele se țin într-o hală de 1500 mp din cadrul Faur.
Acolo am fost și eu. Când credeam că m-am rătăcit în imensa incintă Faur, am auzit sunetul salvator: vrrrruuum, vruuum!
Aveam ceva emoții, experiența de pasager pe motor nu te prea ajută atunci când tu ești cel care conduce! Știam cam pe unde sunt chestiile, dar asta nu înseamnă că știam și cum funcționează, știam ideea în teorie, dar nu și în pratică…Chiar și așa, când a fost să începem, m-am urcat pe motor fără nicio ezitare.
Și uite-mă pe motor, cricul era ridicat, cheia în contact, inspir, clipesc și răsucesc pe ON!
O oră și ceva mai încolo se ruga lumea de mine să mă opresc din plimbat!
Prima chestie dificilă, deși n-ai zice, pe care am învățat-o a fost să pornesc de pe loc. După ce mi-a murit motorul de câteva ori am reușit să eliberez ambreiajul în așa fel încât să am o mică, mică viteză care să mă ajute să ma deplasez până deprind cum e cu echilibrul.
Prima tura ever am facut-o cu instructorul alături. La jumatea traseului și-a dat seama că I really got this așa că m-a lăsat singurică și m-a supravegheat de la distanță.
După câteva ture, când am început cu scheme de genul „look mom, no hands„, instructorul a decis că e timpul să învăț să accelez…and the rest is history!
După două ore în care m-am plimbat eu pe mine cu motorul, am plecat de acolo super plină de energie, voie buna și eram gata să cuceresc lumea! Da, motorul chiar îți dă o stare aparte, știam asta, că doar d-aia nu ratez nicio ocazie de a mă plimba, dar atunci când conduci tu e și mai jmecher!
Vine vara, bine-mi pare, încep festivalurile! First stop: 3ZILE !!!
Doamnelor și domnilor, mămici și tatici, copii și bunici, vă aducem 3ZILE.A FRIENDLY MUSIC FESTIVAL, festivalul unde doar Grinch nu s-ar distra și bucura.
Club Quantic se va transforma timp de 3ZILE într-un loc dominat de energie pozitivă pe care o vom asigura prin tot ceea ce se va petrece.
Domeniul generos în care va avea loc acest eveniment va fi animat de muzică live, spații de joacă atât pentru cei mai mari, cât și pentru cei mici; va exista un market dedicat iubitorilor de tatuaje, o zonă dedicată shop-urilor unde vor fi prezente brand-uri urbane cu produse din zona de alternative fashion, brand-uri de streetwear, produse pentru body piercing, accesorii şi alte obiecte realizate manual.
Ce poți să faci 3ZILE?
Să stai în hamac, să te joci în aer liber, să-ți înnoiești garderoba, să nu-ți bați capul cu gătitul, să asculți un concert fain și mai vezi tu, că ai de unde să alegi.
Alexandra Ușurelu este probabil una dintre cele mai calde, umane și frumoase (inside & outside) artiste de la noi din țară. Am cunoscut-o anul trecut și de atunci nu înceteaz să mă mir cât de faină poate să fie!
Săptămâna trecută, când mă apucase panica a mai mare că mai aveam doar 12 ore și plecam spre Hotelul de Gheață unde aveam să dorm o noapte (am scris aici despre experiența asta), m-am întâlnit cu câteva prietene dragi la un ceai Thessa.
Pălăgrăveala ne-a fost întreruptă de provocarea Alexandrei: să scriem o poezie folosind niște expresii din melodiile ei. Ce a ieșit este incredibil! Poezii super romantice, înduioșătoare, unele amuzante și altele fără sens, adică a mea 🙂
Tot atunci am aflat și noutăți despre concertul care urmează, cât s-a muncit la el și cât de emotionați sunt toți. Eu una abia aștept să o ascult pe Alexandra într-un concert de așa mari proporții!
Poate nu știați, dar Alexandra Ușurelu va susține două concerte simfonice în aceeași zi pe scena Teatrului Național din București. “Am să fiu eu casa ta” este primul mare concert din acest an în care Alexandra va canta alaturi de orchestra sa de 24 de instrumentisti mai multe cântece de pe al doilea album al său, ce urmează a fi lansat anul viitor. Citește în continuare La un ceai cu Alexandra Usurelu→
Și-am fost să vedem cel mai nou film al lui Night Shyamalan – Split.
Filmul spune povestea lui Kevin, un bărbat care suferă de sindromul personalităților multiple. Din cele 23 de personalități care se bat să iasă la „lumină”, Barry pare să fie cel care deține controlul. Asta până când Dennis și Patricia își unesc forțele pentru a-și pune în aplicare planul de a crea încă o personalitate, Bestia! Reușesc oare ceilalți să oprescă apariția sa sau vor fi „acoperiți” de această nouă creatură? Evident, asta nu veți afla de la mine 🙂
Mi-a plăcut mult ritmul filmului, alert, nu îți lasă nicio clipă să respiri! Mi-a plăcut că a intrat direct în pâine… Fără bla bla-uri și introduceri inutile, filmul a început direct cu răpirea fetelor din parcarea unui mall. Nu știam nici cine sunt ele și nici cine e el. Abia apoi am început, ușor ușor, să facem cunoștință cu fiecare personaj, să descoperim detalii din trecutul lor și să înțelegem care e rolul fetelor și de ce au fost răpite tocmai ele. Citește în continuare [Cronică de film] Split→
De câțiva ani tot văd la tv reportaje de la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac și de fiecare dată nu prea reușeam să nu visez măcar o leac’, „poate la anul ajung și eu acolo”. Așa că anul ăsta când am fost întrebată dacă vreau să merg, am răspuns instantaneu cu un mare DA!
Am avut o lună de zile la dispoziție să mă pregătesc psihic, fizic și garderobă wise, dar chiar și așa, panica cea mare s-a instalat în seara de dinaintea plecării. Cu ce mă îmbrac pe drum? Ce adaug când ajung la destinație? Cu care bocanci să mă încalț? În ce o să dorm? Ce mănânc? Unde mă duc la șușu? Unde încarc telefonul? Cum fac să nu înghețe camera foto? Oare șoseaua e plină de zăpadă și gheață? Dacă ajung acolo și nu merge telecabina?
Așa ca să vă faceți o idee, astea sunt doar câteva din întrebările și grijile care nu m-au lăsat să dorm toată noaptea…
În dimineața plecării s-au aliniat toate planetele! Adică hainele! Din multitudinea de țoale groase împrumutate (pentru că sunt disperată), am ales pantalonii de ski ai Gabrielei, mănușile Dianei, geaca din Canada powered by Monica și, culmea, bocancii mei!
Dacă tot am ajuns la acest capitol, de altfel foarte important considering unde am mers și unde am dormit, hai să vă divulg rețeta supraviețuirii: 3 straturi de haine! O bluză pe corp, un polar și geacă, respectiv dres, colanți și pantalonii de ski. Ziua e de ajuns o căciulă, dar pentru somn la marele fix vine o cagulă.
Revenind la șirul poveștii…
Am plecat dintr-un București sufocat de zăpadă și cu orice colț de stradă transformat în patinoar și am ajuns în creierul munților unde asfaltul era curat și uscat ca vara!
După cum știți, Transfăgărășanul este închis pe perioada iernii. Partea din județul Argeș este închisă complet, iar în județul Sibiu se circulă până la telecabină, adică undeva la 15km de Câțișoara. Așadar singura cale de acces către Bâlea Lac pe timp de iarnă este cu telecabina de la Bâlea Cascadă.
După vreo 5 ore petrecute în mașină, am ajuns în sfârșit la momentul în care o lăsam să se odihnească. Ne-am echipat (a se citi „înfofolit bine”) și am mers la telecabină. Nici n-am clipit bine și am ajuns într-o mare de alb, our home for the next day.
Ne-am cazat și ne-am apucat să explorăm împrejurimile, care împrejurimi, let me just say this, nu aduc a nimic din ce știai tu de astă vară. Am încercat să identificăm pe unde ar fi șoseaua, unde e parcarea, unde stau cheșcheretele alea enervante, nothing, zăpadă și iar zapadă! Aș fi ratat și lacul dacă nu ne atrăgea atenția Mircea, acest păstrător al cheilor și secretelor de la Hotelul de Gheață: „acum practic stăm pe lac. Sub ăștia doi metri de zăpadă e lacul, care e inghețat. Cam juma de metru are gheața”.
După ce am pozat și apusul soarelui ne-am retras în cabană pentru un ceai cald și pentru o mică pauză de facebook. Chestia care mi se pare foarte tare este că ți se oferă și acces într-o cameră din cabană unde îți poți depozita bagajele, te poți schimba, spăla, încălzi, așa că am profitat de asta să ne mai ajustăm puțin garderoba and so on…
Ora 19 a venit și am fugit către restaurantul Hotelului de Gheață unde se servea cina! Aici chiar toate așteptările mele au fost super depășite! Mă așteptam la mâncare de cabană, ceva cartofi, mămăligă, cârnați, habar n-am, dar m-am trezit în farfurie cu somon, medalion de porc învelit în bacon, varză de bruxelles, o super supă cremă… Toate preparatele arătau incredibil că nu m-am putut abține să nu le pozez, toate au fost super delicioase și, culmea, calde!
Ne-am retras din nou la cabană să digerăm la căldurică și pentru o sesiune de decongelare, ca nah, cine stă afară noaptea la -15 grade să admire și să pozeze stelele are nevoie de mult ceai și de un calorifer în brațe!
Și uite așa a venit și momentul mult așteptat dar de care îmi era și cel mai frică…
În cabană, la căldurică, stau sacii de dormit puși la dispoziție de Hotelul de Gheață celor care se cazează acolo. Ne-am luat sacii și am pornit spre camera noastră din hotel. Am urmat instrucțiunile primite și am aranjat păturile, blănurile și sacii în ordinea recomandată de cei de la hotel, ne-am dat jos gecile și bocancii, ne-am pus cagulele pe cap și ne-am aruncat în sacii de dormit.
Pe la 3 dimineața m-am trezit pentru ca nu mai puteam de cald!!! Așa ca m-am decis să dau un strat de haine jos! Ne-am trezit la 8 dimi perfectly refreshed dacă vă vine sa credeți!
Probabil cea mai mișto senzație din toată experiența asta de dormit la -3 grade a fost aia când după ce m-am trezit am mai lenevit puțin pe spate și îmi pica chiciură pe fața descoperită…
And that was it! Probabil una dintre cele mai tari chestii pe care le-am făcut până acum!
Asta a fost experiența mea la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, fără niciun tremurat, fără degerături, fără regrete, fără probleme, doar multe haine, povești și peisaje de neuitat!
Dacă vă bate gândul să vă luați o cameră la Hotelul de Gheață, nu mai amânați!
Daca nu vă bate gândul, well, ar trebui! Vi-o spune cea mai disperată persoană după vară, mare, soare și căldură!
Poate ați auzit, în jurul Bucureștiului se află un sistem de fortificații. Acesta a fost proiectat și construit sub îndrumarea generalului belgian Henri Alexis Brialmont, în numai 15 ani, între 1884 și 1899.
Pe toată lungimea de 70 de kilometri a centurii a fost construit un inel de fortificații menit să apere Capitala în cazul unor eventuale atacuri inamice. Proiectul, deși era considerat unul vital înaintea Primului Război Mondial, s-a dovedit a fi sortit eșecului, nefiind folosit niciodată.
Am început explorarea acestui sistem de fortificații anul trecut, pe o zi senină dar geroasă de ianuarie. Erau -10 grade afară și am pornit spre Fortul 1 Chitila, iar povestea acelei zile o puteți citi aici.
Un an mai târziu, la -15 grade am pornit către Fortul 13 Jilava. Acesta se află acum în incinta Penitenciarului Jilava și e nevoie de o programare pentru a vizita construcția. Ca și celelalte forturi, nici acesta nu a fost folosit în scopul pentru care a fost construit, dar se deosebește de celelalte și probabil v-a rămâne în istorie ca una din cele mai sinistre închisori.
E foarte greu să vorbești despre ce e acolo, ce a fost și ce simți când pășești în acele încăperi, așa că până mă adun să scriu despre această experiență vă las cu cateva fotografii.
„Neagra” – probabil una dintre încăperile care îți va trezi multe sentimente chiar și fără să îi cunoști istoria. Unul din motive este acel strat subțire de (ceea ce am numit eu) ceață, dar care te duce cu gândul la multe alte posibilități.
Mai multe fotografii în acest album.
Povestea completă vine în curând.
Dacă ați vizitat și voi Fortul 13, nu ezitați să povestiți într-un comentariu. Sunt curioasă ce impresie v-a lăsat și dacă era acea ceață în „Neagra” și când ați fost voi.
Also, așa e că locul ăsta merită să fie muzeu / memorial?
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy
