Si ne-am avantat astazi din casa, pe ger si ghetus perfect stralucitor.
Mergand lejer pe strada si clantanind din toti dintii pe care ii mai avem, ne-a atras atentia Old Nick Pub. Sa fim mai exacti mie, Gulia, mi-a atras atentia pentru avea toti peretii de un verde absolut superb, dar per total nu am fost chiar imbiati sa intram pentru ca parea cam pustiu si dubios.
Dar noi suntem de la Super Gulia! Ne-am luat inima in dinti (inca nu degerase si ea) si am pasit la Old Nick. Nu va mai tinem mult in suspans si va spunem ca n-am regretat!
Nu a durat mult pana s-a aglomerat, iar atmosfera era chiar interesanta, cozy, prietenoasa.
Totul a devenit chiar perfect cand in peisaj a aparut si Gouache, o femela superba de ciobanesc belgian ”Groenendael”. Stapanul sau, un fratuz foarte prietenos si vorbaret (singurul lui defect a fost ca eu nu am inteles nimic din ce zicea, dar Vali si Diana pareau sa aiba o conversatie interesanta cu el), era un client fidel al locatiei.
Gouache, foarte stapana pe situatie, urmarea usa de fiecare data cand se deschidea sa vada daca a mai venit cineva cunoscut. Cand chiar aparea cineva cunoscut era bucurie mare, in schimb cu necunoscutii mai greu interactiona. Si noua ne-a luat ceva pana sa-i intram in gratii, dar cand a fost sa plece a venit de cateva ori sa isi ia la revedere! O scumpa! Abia astept sa o mai vad pe Gouache!
Asa arata un ciobanesc belgian ”Groenendael”, Gouache e mult mai simpatica.
Cat despre meniu, va zicem din start, nu am fost prea impresionati. Lista de cocktailuri si long drinks era destul de scurta si continea numa chestii clasice, nimic care sa ne atraga atentia. Noi fetele, ne-am hotarat la un vin fiert. A venit repede, intr-o canuta portocalie si cu o feliuta de portocala. Vinul destul de bun si fierbinte. Dar cred ca durerea de cap pe care o resimt acum de la el mi se trage…
Diana zice ca: Vinul nu a fost extraordinar, dar chiar simteam nevoia de a bea ceva cald. Spre deosebire de Gulia, pe mine nu m-a durut capul, poate si pentru ca am baut o coca-cola dupa (a fost light :)) ). Atmosfera e prietenoasa, decorul interesant, comenzile sunt aduse foarte repede, una peste alta ne-am simtit bine la Old Nick. Vom reveni ca sa incercam si cocktailurile imediat ce vremea ne va imbia la o bautura cu gheata.
Eu, Vali, recunosc ca am intrat din cauza frigului si pentru ca tinta noastra nu avea locuri libere. Cand am intrat mai erau doua mese ocupate dar, foarte curand a inceput sa se umple. In jumatate de ora erau toate mesele ocupate.
Intr-adevar, nici un spectacol in meniu, desi decent. Am luat un bourbon si-un draft de Pilsner Urquell si-am inceput sa inteleg, Old Nick Pub e un pub de clienti regulati, toata lumea se cunoaste. Asta se vede clar de cum se deschide usa si mai intra cate unul, imediat incep saluturile, pupaturile, complimentele. Prin urmare, meniul e mult mai putin important pentru ca lumea nu vine acolo pentru selectia de single malt-uri ci pentru ceea ce, doar carciumioarele de cartier mai reusesc sa creeze si anume atmosfera (Old Nick e in centrul Bucurestiului, in vazul si-n calea traficului, cu atat mai surprinzatoare sa descoperi o asemenea atmosfera).
Poate unele bricolaje prin meniu ar putea sa atraga si in timpul zilei ceva clientela, eventual un meniu croit pentru o alternativa rapida la fast-food-urile apropiate, asta asa, ca sa fie putin eficientizate cheltuielile dar asta e asa, o idee din afara, fara alte informatii. Recunosc ca si eu as avea o dilema daca as vrea sa stric atmosfera in favoarea castigurilor, presupun ca-i, pana la urma, o chestiune de cifre :-).
Cateaua Gouache e cireasa de pe tort, vine in ficare zi, obligandu-si stapanul sa faca un popas la intoarcerea din parc si fortand bietul om sa bea o bere cat timp ea face turul cunoscutilor si-si face plinul de mangaieri, pupaturi si declaratii fierbinti de amor nebun. Cainele intelege franceza, romana si cateva comenzi in engleza, ceea ce-l face mai poliglot decat majoritatea unei anumite categorii de functionari publici, pazitoare de ghivece si purtatoare de uniforma.
In concluzie, daca stai prin zona, e un loc bun sa-ti muti biroul sau sa renunti la portia de abrutizari cu tv-ul, seara (am remarcat ca, marea majoritate a clientilor stateau de vorba intre ei si nu butonau, nici macar nu tineau pe masa, lucru scandalos, telefonul).
Asadar Gulia recomanda cu caldura Old Nick Pub, in Piata Lahovari, pe strada Dionisie Lupu, pe colt 🙂
