Nup, asta nu este o poveste despre cum s-a apucat Gulia in tineretile ei sa faca poze!
Este o poveste despre cum am lasat camera foto si m-am asezat in fata ei, in bataia pustii cum ar veni, in locul ala unde esti super expus si fiecare miscare si mic gest conteaza.
Imi place in spatele camerei, e safe, esti in control, esti ascuns, nu te vede nimeni si, cel mai important, acolo stiu ce trebuie sa fac! Atunci cand m-a contactat Florentina Rafaila sa ma invite la o sedinta foto m-a incercat un sentiment ciudat. Pe de-o parte am fost extrem de onorata ca cineva vrea sa ma aseze in fatza camerei foto si bucuroasa ca in sfarsit voi avea si eu fotografii cu mine (nah, drame de fotografi, noi nu aparem niciodata in poze, e ca si cum nici n-am fi fost acolo), pe de alta parte eram extrem de panicata, locul meu e in spatele camerei, in fatza nu m-am simtit niciodata prea confortabil, plus ca eu nu stiu sa pozez si nici n-am fatza de model.
Intr-un final m-am hotarat si am acceptat, la urma urmei este si asta o experienta, e ceva ce n-am mai facut pana acum, so why not? Citește în continuare Cum a fost prima mea sedinta foto