Vine vara, bine-mi pare,
Dar eu cu ce intru in mare?
Bine, vara a inceput de multicel, dar sigur o sa mai fugiti de cateva ori la mare….I know I will! 😀
Siiiii, mereu cand merg la mare mi-ar placea sa pot sa fac poze in apa. Stiti voi, dimineata cand apa din Vama are culoarea aia incredibila, vai, sau la rasarit! Idei am multe, inca n-am apucat sa le pun in practica.
Anyway, ce vreau sa va spun e ca pe piata mai apare o camera foto rezistenta la apa, conform Nikonisti!
De data asta Nikon a acceptat provocarea de a face o camera foto numai buna de vacanta, waterproof si rezistenta la socuri. Citește în continuare Un Nikon de vacanta – Nikon COOLPIX W100→
Dupa o zi in care am stat numa in pat uitandu-ma la tv, ok, bine, fie, dupa 2 zile de stat numa in pat…dar la tv chiar m-am uitat! Stiu, si eu ma mir…
Revenind, dupa cateva multe ore de stat in pat si uitat la tv, inca nu stiam daca sa ma bucur sau nu ca ninge afara.
Pe la 12 noaptea m-a apucat o pofta de facut poze…numa ca lenea si caldurica de sub patura au castigat. Dar a fost o victorie scurta pentru ca la 2am ieseam pe usa, ma avantam in viscol si cod portocaliu inarmata cu multe straturi de haine, servetele, guma de mestecat (doctor’s orders) si un Nikon!
Numa ca nu’s singura nebuna pe lumea asta…aseara am fost doi, doi nebuni care au pornit prin nameti catre Parcul Bazilescu…sa faca poze!
De fapt nu stiu cine a fost mai nebun, my partener in crime care vroia sa mearga pana in Herastrau pe jos (lucru realizabil in conditii normale, adica vara chiar practic acest sport extrem) sau eu care am iesit in viscol dupa un pumn de pastile avand si o minunata falca ce nu incapea in fular!?
Nu ningea chiar ca in povesti sau poate erau povesti d-alea moderne in care te ciupea putin si realitatea cruda, pentru ca fulgii intepau al naibii de tare! Eu inteleg ideea de viscol…da’ de ce trebe sa ninga cu mini tzurtzurasi?
Plimbare frumoasa, poze dragute, aer curat si nimeni pe drum…
Nimeni pe drum cu exceptia fanilor nostri! Pentru ca da, la 4 dimineata ne-am facut cativa fani, viteji de altfel, stateau la caldurica in masina. Ne-au claxonat si alintat cum au putut ei mai bine: „Bai voi sunteti nebuni?”, „bineee maaaa”, „Asa, bine faceti! Sa aratati lumii ca aia de la deszapezire nu isi fac treaba!” si alte zbierate neidentificate.
Bine, nenea trebuia sa isi curete mai bine geamurile, ca era avalansa de pluguri. Cum stateam asa frumos pe mijlocu soselei era sa fim zburati…ne mai vedeam la primvara!
De fapt, stiu cine a fost cel mai nebun: this dude! Care se plimba cu bicileta la 4 dimineata pe Soseaua Chitilei!
Fotografiile in care nu apar eu si nici biciclisti nebuni, fotografiile by Gulia le gasiti in album.
La 12 ore dupa plimbarea nocturna, am dat o tura foto si prin Herastrau! Aruncati un ochi si in acest album 🙂
Daca e ceva clar pe lumea asta, acel lucru este ca Gulia este disperata dupa fotografie si fotografii.
N-as putea spune ca a existat un moment anume cand m-a lovit febra asta, cumva mi-a „trepidat” mereu prin vene si vinisoare si a inceput sa isi faca din ce in ce mai puternic simtita prezenta odata cu progresele tehnologice.
Imi amintesc ca eram mica de tot si trebuia sa fac poze cu grija, adica sa imi aleg bine momentul si cadrul, pentru ca fiecare poza costa bani. Costa filmul, costa developarea. Mai costa si aparatul in sine, ca erau asa bune ca din cand in cand trebuia sa le schimbi.
Apoi au inceput sa apara camerele digitale, dar erau scumpe. O data pe an apucam sa butonez camera unui prieten. Doar atat, pentru ca in restul timpului omu’ era la el acasa in Toronto. Imi amintesc ca prima data cand mi-a lasat camera pe maini era foarte sceptic si i se citea neincrederea in ochi: „daca o strica? Dar daca o scapa pe jos?” sau „Sta si apasa pe butonu’ ala pana mi se umple memoria?”.
Dar l-am surprins placut, nu numai ca nu stricasem camera, dar ii placuse si ce si cum pozasem. Ii placuse asa de mult ca odata ajuns acasa le-a printat si mi le-a trimis prin posta.
Alti prieteni dragi, stabiliti la vremea aia tot in Canada, mi-au tot povestit despre o jucarie care arata ca o camera foto, dar in realitate cand apesi pe butonu’ ala il scuipa cu apa pe cel care asteapta sa ii faci un portret. Imi amintesc si acum cand a venit acasa pachetelul de la ei. Era si o cutie cu o camera. Eram convinsa ca e de jucarie. Am stat juma’ de ora in baie incercand sa imi dau seama pe unde se pune apa! Noroc ca am si momentele mele de istetime!
O camera foto digitala in adevaratul sens in cuvantului si cu toate caracteristicile si specificatiile tehnice am primit in 2006 cand am fost in vizita la acesti oameni minunati in Canada.
Am si acum camera. Un Kodak, avea ditai zoom-ul, puteai sa ii pui card de memorie si avea ecran pe care sa iti vezi pozele! Stiu ca acum suna a ceva al naibii de banal, dar pentru mine la vremea aia era o comoara!
Imaginati-va cum este sa fii in vacanta in Canada, pentru prima oara plecata din tara si pentru atat de mult timp si sa ai la dispozitie, non-stop, propria ta camera foto! Pai am pozat si asfaltu’ si suruburile din podul meu preferat! Am „mancat” la baterii atunci, cum cred ca n-am mai facut-o pana acum!
Asta este cel mai important moment pe care l-am pastrat in fotografii si in secvente video!
Prima mea iesire din tara, primul zbor, prima mea camera foto!
Va multumesc mult, dragilor! Inca nu am mai multe cuvinte de atat!
Nu exista un „The End” la acest articol, n-am terminat-o cu fotografia si nici nu am in plan asa ceva!
Trebuie sa stiti ca am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.
Multam de provocare, chiar mi-a placut!
Pentru ca de Black Friday mereu ma transform in consultant pentru cei care doresc sa isi ia o camera foto, m-am gandit sa scriu acum acest articol.
Cine e dom’le IS asta si ce vrea de la noi?
IS asta il vedeti pe obiectivele dslr-urile, dupa niste cifre, care cifre daca nu stiti ce inseamna o sa va explice tot Gulia intr-un articol viitor.
IS vine de la image stabilizer, adica stabilizator de imagine si nu face altceva decat sa anuleze tremurul mainilor atunci cand fotografiezi din mana si nu cu camera asezata pe trepied. Daca subiectul se misca, nici mama tuturor stabilizatoarelor nu poate sa il tina pe loc!
Cei care folositi Nikon, nu va uitati dupa IS ca nu o sa gasiti. Asta pentru ca la Nikon nu e IS, ci este VR, vibration reduction, adica tot stabilizator de imagine da’ zis mai fancy.
Daca din cuvinte nu am reusit sa ma fac inteleasa, am incropit un mic test foto in lumina slaba unde prezenta sau absenta VR e foarte evidenta.
Am pozat bestialele bezele primite azi cadou de la Cezar (BaKings), folosind in ambele cadre aceleasi setari din camera. In poza din stanga VR era ON, pentru poza din dreapta am mutat pe OFF.
I rest my case!
ps. sa nu va aud ca va plangeti de calitatea pozelor, nu am lentila de macro, asaca am dat mult crop (asta e singura chestie „editata”).
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy