Hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, panica panica! Am chiulit de la un film!
Dar am avut o scuza buna, ba chiar foarte buna.

Marti seara, Creative Ideas si-a sarbatorit cei noua ani de existenta si creativitate printr-o …. adunare generala! Clienti, parteneri, bloggeri si prieteni, cu totii au fost alaturi de Oana Voicu si restul echipei creative la aceasta aniversare! De altfel ultima aniversare formata dintr-o singura cifra, de la anul adauga un 1, apoi peste ceva timp adauga un 2…si tooot asa!

Incercand cumva sa inot prin multimea de oameni si sa ajung la cuier (nu mai vine odata vara aia ca m-am saturat de pufoaica asta, o fi ea verde…) m-am trezit tinand in mana un cartonas. Un gand simplu si sincer mi-a trecut prin minte si l-am trantit pe hartie (pardon, cartonas), fara sa fiu atenta la caligrafie…de fapt nu eram nici foarte sigura ce am scris, d-apoi daca am scris corect. In fine, am pasat cartonasul insemnat lui Dudus in ideea ca ea sigur stie ce sa faca cu el si m-am indreptat catre bar (well, dooh).

M-a suprins placut Andreea Verde, o urmaresc si o admir de ceva vreme, stiam ca scrie frumos, ca e o prezenta foarte faina, dar vai, stiti ce misto canta? Well, nici eu nu stiam. Ne-a incantat aseara cu un live in formula Verlin, adica o combinatie de voce si dj set. Sau cum se prezinta ei, „Andreea  face muzica de zâne, iar Călin creeaza ambianta, fundalul sonor, pune bazele castelului pe care se construiește actul artistic”. Muzica lor este o improvizatie, pentru ca se naste aici si acum. Daca ar fi sa incadram Verlin intr-un gen, acesta ar fi fairy industrial, dreamy-electronic … imediat ce ii veti auzi all this will make sence!
Despre Verlin a scris mai multe Bogdan, asa ca aruncati un ochi la el in articol, aici chiar aici.

Apoi l-am reintalnit pe Cosmin Bighei, care i-a distrat pe unii, iar pe altii i-a intrerupt din conversatie. Tough crowd, lemme just say that!

Dupa care a urmat marea extragere, pentru ca da, asa cum urma sa aflu si eu, cartonasele „mazgalite” in graba dar pline de ganduri bune mai aveau un rol, acela de a ajuta niste oameni sa castige niste chestii!
M-am oprit brusc din sporovaiala caracteristica pentru ca mi s-a parut ca mi-am auzit numele strigat la microfon. Dupa feţele tuturor mi-am dat seama ca nu a fost doar o impresie, ci chiar imi fusese strigat numele la microfon. M-am dus frumos langa Oana care era „tombolierul-sef” si asteptam sa inteleg ce e cu mine acolo. Auzisem ceva mai devreme despre o excursie in doi…ma gandeam „drace, sa vezi ca am castigat excursia si o sa ma duc cine stie pe unde umflata ca juma de gulie! Sigur o sa fie fix dupa ce imi scot ultima masea de mine! Siiiiiiguuu….”

N-am mai apucat sa imi termin in minte cuvantu’ ca m-am trezit cu doua perne in brate!

I’m safe now! Nu voi pleca nicaieri umflata ca o gulie, voi dormi linistita pe noile mele perne anatomice de la Mobello Studio.

Andrei in schimb, a vazut prea multe filme si isi imagina ca o sa fac o schema d-aia ca-n Interstelar si o sa sara cartonasul lui fix in mana Oanei. Adevarul, insa, este trist! Filmele nu trebuie luate de bune si nici norocul nu te loveste cand vrei tu. Poate sa nu te loveasca niciodata, uite-te la poor Leo DiCaprio…

O seara faina, alaturi de oameni frumosi, cu mancare dichisita si bauturi fine, totul intr-un ambient deosebit. Pentru ca da, toata treaba a avut loc la nou-lansatul Form Fusion, despre care am scris aici, daca imi dati voie sa ma citez 🙂

Drumul spre casa a fost cel mai amuzant!
Da, insist sa merg cu ratb-ul si sper ca intr-o buna zi va fi asa cum trebuie sa fie.
Dar pana atunci…am fost si eu putin bosche!

Asta cu ratb-ul ar trebui sa fie oarecum echivalentul aleia cu alcoolul: ratb, because no great story starts with taxi!
Desi…tot zic ca fac un articol si despre plimbarile mele cu taxiul…ok, will do!

Pe undeva la jumatea drumului spre casa m-am trezit intr-o conversatie despre perne. Un cuplu, abia mutati impreuna (si probabil fara perne) pareau sa fie o adevarata enciclopedie a pernelor. Au fost putin dezamagiti cand au descoperit ca eu nu stiu nimic despre acest subiect si nici macar nu mi le-am ales eu pe astea pe care tineam strans.

Pillows and braces, good conversation starters! Cine ar fi crezut? Eu una nu! Cel putin nu acum un an! Si nici alalteieri!

Ah si pernele te ajuta la nevoie!
Uite-ma pe mine, tarziu in noapte, asteptand cu speranta un ultim ratb sa ma duca doua statii. Vine un tramvai! Aproape ca tzopaiam de bucurie, evident tzopaiam in mintea mea, ca pe tocuri fiind, avand o geanta mare pe umar, o punga fragila si ditai pernele in brate, imi era cam greu sa tzopai si in realitate.
Tramvaiul era in bezna, se retragea la depou! Cand, se aude o voce „haideti domnisoara, dar nu va lasam asa de izbeliste?!”
Mai greu mi-a fost sa ma urc in tramvai! Prima usa nu-i facuta pentru gabarit depasit!

Povestea fiind spusa, nu imi ramane decat sa mai urez inca o data LA MULTI ANI, Creative Ideas!