Acum ca v-am adunat aici, hai sa va povestesc ceva 🙂
Da, intr-adevar, e mult mai comod, mai fancy si mai fara surprize sa mergi cu un Uber.
But, let’s face it, toate astea vin cu un pret. Pret care pentru unele buzunare poate fi destul de mare.
Eu, va zic sincer, nu am mers niciodata cu Uber, am folosit de cateva ori Black Cab, merg de cateva ori pe saptamana cu taxiul si nu am fost platita de nimeni sa scriu acest articol.
Ideea articolului m-a lovit azi-noapte/azi-dimineata (depinde de cum functionati), cand, desi zaream cateva taxiuri la Universitate, mergand pe Academiei spre Regina Elisabeta, am scos telefonul si am pornit aplicatia. Mi-a gasit imediat taxi (da, recunosc, asta nu se intampla prea des) si pana am ajuns eu la statui a venit si taxiul comandat.
M-am aruncat in taxi impreuna cu cele 1000 de catrafuse pe care le car mereu dupa mine si spun adresa. Pornim. Dupa cateva minute realizez ca stateam foarte comod, scaunul era perfect, totul era super curat, muzica se auzea exact cum trebuie si temperatura era ideala. Fac ochii mari, bag mana repede in buzunar dupa telefon sa verific daca chiar bifasem „serviciu standard”. Ma uit apoi si la aparat, arata 1,39 lei/km. Uite cum am mers io pana acasa intr-un Hyunday Accent cu climat, la pret standard. Citește în continuare Taxi sau Uber?→
In weekend-ul care tocmai a trecut a avut loc Festivalul de Umor „Otopeniul Vesel”.
Gulia evident ca nu a lipsit de la asa eveniment!
Sa incep prin a va spune cine sunt castigatorii, pentru ca da, a fost un festival-concurs. Nu imi place deloc expresia asta dar da, competitia a fost acerba, iar juriului cu singuranta nu i-a fost usor sa aleaga.
Concursul a fost impartit in 4 sectiuni, iar pentru fiecare a fost decernat cate un loc 1, loc 2 si loc 3, dupa cum urmeaza:
SECTIUNEA MONOLOAGE
Locul 1: Theodor Costache
Locul 2: Ioan Badelita
Locul 3: Dana Marineci
SECTIUNEA STAND-UP COMEDY
Locul 1: Cosmin Bighei
Locul 2: Victor Dragan
Locul 3: Ana-Maria Calita
SECTIUNEA SCENE/SCENETE
Locul 1: Trupa Noi si Ai Nostri
Locul 2: Facem Virale
Locul 3: Trupa Repetentii
SECTIUNEA IMPROVIZATIE
Locul 1: Trupa Freeze
Locul 2: Backstage Boys
Locul 3: Comedy.Show
Felicitari tututor! Meritati din plin aceste premii si tone, tone de aplauze!
Fotografii din timpul momentelor de pe scena dar si din timpul galei, gasiti in albumul Otopeniul Vesel.
Dupa cum spuneam si in articolul in care va invitam la acest eveniment, festivalul a fost mai mult un soi de maraton! De dimineata si pana seara radeam, radeam, aplaudam, radeam, radeam, mai luam o pauza, iar radeam, aplaudam…si a doua zi o luam de la capat! Nici nu stiu cand a trecut weekend-ul asta, dar abdomenul meu se simte ca dupa sala!
Nici pauzele nu erau chiar momente de respiro, in foaier doi artisti, Marian Avramescu si Nastase Leonte ne-au surprins pe toti in niste caricaturi, una mai frumoasa si mai traznita ca alta! Si pe acestea le puteti vedea tot in albumul Otopeniul Vesel. Cei doi artisti fac parte din echipa celui mai bun caricaturist roman, Stefan Popa-Popa’s, prezent si el in Otopeniul Vesel.
Cel mai important merit al Festivalului Otopeniul Vesel este ca a adus in acelasi loc atatea nume mari si atata talent pe centimetru patrat!
Uitati-va de exemplu la juriu, Viorel Gaita, Ovidiu Ianu, Vasile Moraru, Andreea Gramosteanu, Marian Ghenea.
Pentru ca tot cunosc prea bine domeniu asta si ma invart atata in el, pot spune ca cele mai tari trupe de impro din Bucuresti (si nu numai) s-au inscris in concurs si au evoluat pe scena Centrului Cultural Ion Manu din Otopeni. Si-au demonstrat priceperea, talentul si umorul chiar si in situatii grele. Fiecare trupa a avut la dispozitie un timp limitat si foarte putin de altfel (18 minute) in care sa convinga publicul si mai ales juriu de ce sunt in stare.
Pentru Gulia, Festivalul Otopeniul Vesel a insemnat ocazia ideala sa mai incerce niste chestii noi cu camera foto. Pe langa asta, s-a bucurat mult ca a avut ocazia sa cunoasca atatia oameni noi si faini si sa revada oameni dragi.
A da, Gulia s-a autodesemnat „Favourite Extra of the Year”, pentru ca in cele 3 zile ale festivalului a facut figuratie si a aparut mai mult pe scena decat unii participanti la concurs (haha)! Noroc ca am si cateva poze sa va arat!
Poate daca insist cu asta pana la anu’ o sa apara o sectiune speciala (heheh)!
Aseara, 7 octombrie, a avut loc la Sala Polivalenta inca un spectacol (ca deja nu poti sa ii mai spui doar concert) marca Vunk.
Da, a fost super tare! Un spectacol adevarat, o selectie misto de piese (inca nu mi-am regasit vocea) si atmosfera misto rau!
Da, s-a intarziat putin. Dar acum pe bune, voi ati ajuns la timp? Hai sa o luam asa, eu una am ajuns fix dupa Robin and the Backstabbers. La ora la care lumea deja incepuse sa comenteze ca baietii de la Vunk nu’s punctuali, alti oamenii abia intrau in sala (si erau multi!), iar trupa deja se instalase pe scena (avantajul de a sta in fatza e ca vedeam picioarele pe sub ecranul ala mare). Deci, pana la urma, cine nu e punctual?
Oricum, nu despre asta vreau sa scriu. Probabil deja ati citit sau veti citi prin alte parti despre concertul in sine.
Haideti sa va povestesc eu cea mai tare faza de aseara. Faza care intra clar in categoria „Gulio, numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”.
O sa descoperiti cu timpul, asa cum au descoperit deja cei care ma cunosc, ca uneori vad sau aud niste lucruri pe care altii nu le observa (de aici deja celebra vorba „numa’ tu puteai sa dai peste asa ceva”). Alteori traiesc niste momente incredibile (zau, uneori cred ca pentru mine s-a inventat expresia „numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”). Bai ai putea zice ca toate fazele astea sunt inventate, dar zau daca am atata imaginatie!
Revenind la poveste.
Si cantau baietii de la Vunk pe scena mai spre sfarsitul concertului. Cand deodata, Cornel si Maga incep sa cante din partea opusa scenei! Adica pe acolo pe unde intri in sala. Wow! Deschidem o discutie lunga, ne imaginam scenarii, pe unde or fi luat-o, dar ce au facut? Mai cantam un vers. Una alta. Cand deodata cei doi dispar, „ah, sigur o iau prin exteriorul scenei, pana in backstage”. Aproape ca ne intoarcem cu fatza din nou spre scena.
Cand, ne trezim cu ei langa noi! Luasera drumul cel mai scurt din spatele salii si pana la scena, care al naibii cel mai scurt drum dadea fix printre noi!
Si mergeau cei doi good lookin’ fellas ţanţoşi, cu privirea in sus, mandri, voiosi, voinici, etc. Si ajung in dreptul nostru. Noi cantam, priveam cu admiratie, eram cumva pierduti in alt univers (drept dovada ca n-am facut nicio poza…filmulet…ceva!). Cand, deodata, realizam! Bai astia daca mai fac inca un pas, vor cadea in bot!
Asa ca il apucam delicat pe Cornel de mana, iar eu ii spun „Aici facem un pas MAAAAREEE!!!”
Omu’ putin perplex, se uita la mine, se uita in fatza, apoi se uita in jos si face pasul maaaaareeee.
Vine si Maga, la fel, mandru, drept, privirea inainte. Eu, din nou, il apuc de mana, „Acum facem pasul MAAAREEEE!”.
Asa ca, dragi fani Vunk care ati fost aseara la concert, daca ati observat un mic spatiu dubios in melodia aia, a fost pentru ca cei doi s-au blocat in faţa muntelui de haine si in faţa adidasilor lui Sorin!!!
Daca nu ar fi venit ajutorul nepretuit din partea Guliei, cu siguranta Cornel si Maga mi-ar fi cazut la picioare, literally!
Cu mormanu’ de haine banuiesc ca va e clar ce era. Dar ce cauta o pereche de adidasi? Pai, dupa cum fetele se vaita de picioare dupa o zi petrecuta pe tocuri, ma gandesc ca ceva asemanator se intampla si dupa ce alergi la maraton! Pentru ca da, Sorin a alergat duminica la maraton, iar miercuri a ţopăit in picioarele goale la concertul Vunk!
Hello Adidas & Adidas! Sorin barefoot @Un Nou Univers
Pentru ca Gulia a fost la concertul Vunk sa se distreze si nu sa fotografieze, nu are cu ce sa va incante ochii.
Gulia este o colectionara. Bai dar toate tampeniile le gasesti la ea prin cutii si dulapuri!
Uite, spre exemplu nu poate sa se desparta de vechile telefoane mobile. De ce? Pai, asa e cu prietenii buni, chiar daca v-ati certat sau ati apucat-o pe drumuri diferite, tot ramane acolo in pipotzica si nu il poti arunca la gunoi!
Primul telefon al familiei Guliei a fost o caramida, but not your usual suspect! Nu e Nokia, e un telefon Bosch, super colorat & fun pentru timpurile alea. Ecran evident monocrom, butoane, raspundeai cu verde, inchideai cu rosu. Clasic!
Acu’ pe bune, cum sa nu vrei sa pastrezi asa ceva? Cool lookin’ fella, right? Bosch-ulica aici de fatza, a insemnat mai mult decat o caramida frumos colorata care te facea mai jmecher decat restu’ lumii. A fost chiar un pas gigantic spre lumea moderna cu care suntem acum atat de obisnuiti!
Imi amintesc ca era in vacanta cu ai mei, pe un varf de munte…chiar eram pe un varf de multe! Facusem ceva traseu si ajusesem sus, sus! Taica-miu se opreste brusc si perplex din mers si zice „I-auzi! Suna!”. Pe vremea aia nu te grabeai sa raspunzi. Mai intai ramaneai putin blocat ca poti vorbi cu cineva de oriunde ai fi! Si ca aveai semnat in mijlocul pustietatii! Bine, asta poate sa te mire si azi! 🙂
Si imi mai amintesc ca il foloseam si eu! Nu sa vorbesc, ca era pe bani! Dear parents of Gulia, daca v-ati intrebat in nenumarate randuri de ce uneori trebuia sa incarcati mai des bateria lu Bosch-ulica (adica probabil o data pe saptamana, in loc de o data la doua saptamani ca in mod normal), aflati ca in scoala generala imi dadeam bip-uri cu colegii. Cred ca azi l-as spanzura p-ala care mi-ar da bip-uri in continuu (sa nu va vina idei!), dar atunci era fun! De fapt atunci comunicai prin bip-uri! Fascinant, stiu!
Primul telefon al Guliei a venit ca un cadou din partea alor mei cu ocazia ca „a intrat fata la liceeeu baaai!!!”.
Eu mi l-am ales. Stiu ca am stat zile intregi sa fac research, iar pe vremea aia nu era as easy as googling it!
Super mega telefon, daca imi permiteti! Micutz cat sa stea comod in buzunar, cu ditai ecranu’ cat sa vezi perfect pozele…and look at the back!!!
As fi putut fi a selfie diva inca de pe atunci! Aia e o oglinda langa camera foto, nu e blitz!
Telefonul asta mi-a fost un bun prieten tot liceul, a surpris pentru mine cele mai faine momente, m-a ajutat sa comunic si, ce sa mai, imi stie toate secretele de atunci!
Si da, 10 ani mai tarziu inca functioneaza si arata perfect!
Imi plac provocarile astea invaluite in nostalgie, asadar multumesc computerblog.ro pentru ocazia de a deschide cutii cu amintiri!
Cine inca mai are primul telefon sa ridice mana sus si sa strige „eeeuuu”!!! Apoi sa ne spuna si nou in casuta de comentarii mai jos!
Viata, in toate aspectele ei, este atat de complicata incat uneori simti ca esti pe marginea prapastiei…sau in varful unui zgarie nor, iar cea mai mica greseala poate rezulta intr-o cadere libera! Foarte putine lucruri sunt simple sau vin de la sine, de foarte putine ori ne ajuta norocul…
Si ma gandesc cu groaza la sarmanii oameni care simt ca le lipseste ceva, ceva fara de care nu ar putea iesi din casa, ceva fara care nici in casa nu le e prea bine, ceva care vine ca o extensie a lor, ceva de nepretuit caruia ii incredinteaza chiar si cel mai bun prieten al lor, ceva care a aparut pe lumea asta abia de vreun anisor or so, ceva cu un nume simplu….Selfie Stick!
Sursa: cnbc.com
Pai numai pe site-ul unui magazin online vor gasi 97 de betze dintr-un total de 190 de altfel de accesorii pentru telefoanele mobile! 97 de betze!!! 97!!!
Cum sa aleaga saracul om un batz din 97? E inuman! E cumplit! E tortura!
Cum alegi? Mari diferente intre ele, eu, sa stiti, ca nu vad! Diferenta cea mai mare e de pret, cel mai ieftin e 25 de lei si la polul opus e un batz de 10 ori mai scump. In rest … unele se conecteaza prin bluetooth, altele prin mufa de casti. Au tot soiul de culori, cateva marimi…si cu toate astea sunt 97 de selfie sticks!!!
Si uite asa ne complicam noi viata cand sunt atatia trecatori binevoitori in jurul nostru, gata sa ne surprinda intr-o poza. Chit ca poza se intituleaza „fetzele fraierilor cand si-au dat seama ca raman fara telefon”!
Hai sa nu credeti acum ca’s total impotriva selfie stick-urilor, am o problema numai cu avalansa asta de betze colorate! Ca in rest, da, recunosc, pot fi de ajutor. Uite, e evident ca tipilor astora n-avea cine naiba sa le faca o poza! Poate doar vreun norisor, dar cum n-are whatsapp, n-avea cum sa le trimita poza!
PIC BY ALEXANDER REMNOV / CATERS NEWS – (PICTURED Alexander Remon (Green Tshirt) Danila (Sunglasses) and Eric (pink and white T-shirt) take a selfie at the top of The Centre Tower, Hong Kong, China) These breath-taking images taken from the top of skyscrapers are wrong on so many levels. Captured using a specially adapted selfie stick, the sweat inducing images show the lengths some people will go to for the most extreme self portrait. Pictured at heights over 360 metres in the air, the nerve shredding photographs show the group of photographers dangling by one hand and even tip-toeing across tiny ledges. Seemingly unfazed by the dazzling heights, the barmy bunch ventured around the city of Hong Kong in search of any building that caught their eye.
Si nu, nu am povestit o drama personala. Este doar o descoperire amuzanta facuta la plictiseala!
Dar acum sunt curioasa, voi cum v-ati ales batzul pentru poze?
Duminica Gulia a participat pentru prima data la un Instameet, #wwim12ro !!!
Si a fost suuuuper tare! Iata 5 motive:
1. Mi-a placut mult ca in sfarsit am reusit sa cunosc fatza si personalitatea din spatele insta-personna. Oameni faini, amuzanti, super friendly si pasionati! Sa tot faci parte din asa comunitate!!!
https://instagram.com/p/8bBkAqQmF9/
2. Toata lumea butona, dar nimeni nu era „autist”. Sunt convinsa ca nu sunt singura care pateste asta, ies cu prietenii undeva, vad ceva demn de postat pe Instagram si pentru cateva minute stau cu nasul in telefon (dar stiu foarte bine ce se intampla in jur). Pana editez, pana postez deja incep sa aud „ia uite, am iesit cu autista!”. Sau poate la Instameet eram un grup mare de „autisti” :))
4. Fuga de a-ti gasi partenerul! Fiecare din noi am luat un sticker care avea pe spate un numar, apoi a trebuit sa gasim persoana care avea acelasi numar ca noi. Pentru unii a fost super usor…pentru altii super mega complicat. Am fost ca-n filme…am luat oamenii random „Esti 13 cumva?”, am mers pe zvonuri „Am auzit ca tu ai fi 13!”, am primit hint-uri…degeaba! Apoi, un megafon imi trece prin fatza! Cum mai nou nu mai las oportunitatile sa treaca pe langa mine, m-am apucat sa zbier in megafon…si-am zbierat fix in urechea lui 13! A naibii intamplare!
Gulia e pe val zilele astea! Nu stiu mercur in ce retrograd mai e…sau daca e cumva o consolare ca n’a mai venit sfarsitu’ lumii..cert e ca ma tot loveste norocu’! Nu, nu va zic numerele de la loto, nu mai incercati!
Asa saptamana epica…mai rar!
First, premiul de la Veka Romania…
Aseara inca ma gandeam ce sa fac cu el…incepusem sa scanez piata de tablete. Apoi ma trece un gand…bai nene, pentru Webstock chiar as avea nevoie de o tableta…si o baterie externa!!!
Apoi somn!
Azi buna dimineata si croissant de la Paul si hop incepe un alt curs de la Scoala Flanco, #BrandingPesteAsteptari de Cristian China Birta cum s’ar zice.
Bai asa curs mai rar! Multe informatii utile, utile si practice si din practica, adica cum ar veni din istoria Chinezului! Un workshop chiar peste asteptari, am ras (muuuult, bai dar muuult), am glumit (mai mult el, noi eram fascinati sau eram pe jos..de ras) si am ramas si cu o gramada de chestii in cap…unii au ramas chiar si cu o tableta! And that’s meeeeee!!!!
De data asta nu am mai alergat contra cronometru prin Flanco ca sa pozam chestii, nici nu ne’am mai stors creierii sa indeplinim ceea ce parea o misiune imposibila, adica sa scriem la comun un articol, de data asta a fost o batalie intre branduri! Hai nu va mai ganditi la gladiatori ca a fost chiar pasnic si amuzant.
In the end, Gulia, acesta chestie verde cu gust de Nutella a fost cea mai votata!
Chiar daca are o istorie relativ recenta, are ea ceva al ei si in plus promite si mai multe pentru viitor!
Acum este o Gulie de neoprit!!!
Si acum, ca la Oscar:
Multumesc mult Flanco pentru premiul care a picat la marele fix! Si’o tableta si’o baterie externa dom’le! De parca mi’ati citit gandurile si nu alta!
Multumesc Premium Communication si Kooperativa 2.0 pentru ca ati organizat asa scoala faina de’ti este mai mare dragu’ sa te trezesti dimineata!
Vine sfarsitul lumii, a fost super red moon sau cum s-a mai numit si de data asta (ca oricum la noi a plouat cu galeata so..whatever!), e mercur retrograd (ca asta pare sa fie mereu!) si tot asa! Dar chiar si asa, sunt aproape 2 ore de cand lumea asta e privata de drogul albastrui…facebook!!! Simti ca n-ai ce face, te foiesti, te macina … si ce faci?
Pai in prima faza iti amintesti toate chestiile pe care vroiai sa le faci pe facebook! Sa sharuiesc aia, sa vad ce imi scrisese X mai devreme cand aveam treaba, sa postez asta, sa fac aia….aaaahhh!
Te muti de pe laptop pe telefon, pe tableta, poate undeva merge!
Citesti si mailurile pe care le-ai fi sters dintr-o miscare intr-o seara normala! Sunt atat de aproape de a ma apuca sa citesc si spamurile!!
Stergi telecomanda de praf (da, stiu ca e naspa) si dai drumu’ la tv (da, stiu ca nu vrei)! Muti cateva canale mai dai un refresh la facebook! NIMIC! Nici la tv nu gasesti nimic si nici facebooku’ nu si-a revenit!
Poate ca e timpu’ sa recuperez niste ore de somn…Da! Buna idee!!! „Pufosesti” bine perna, te invelesti bine si…mai incerci o data facebook!
Apoi te apuci sa scrii pe blog 🙂
Voi cum v-ati tratat de lipsa facebook in aceste aproape 2 ore?
Buuun, ne hotaram noi sa incepem noaptea cu turul de la ora 21.00 prin Mahalaua Matasari organizat de cei de la Home Matasari.
Ajungem noi ca niste oameni mult prea responsabili cu 20 de minute mai devreme. Perfeeect! Sufiecient timp cat sa vizitam casa. Expozitie de pictura. Fotografii. Ia uite si vin rosu!
In strada incep sa se adune din ce in ce mai multi oameni. La un moment dat am crezut ca e noaptea de Inviere si ma simteam prost ca nu am lumanare!
La un moment dat, dupa deja prea mult timp de asteptare (era vreo 21.20), din curte iese un tip cu o scara. Toata lumea cu ochii pe el! Se duce si aseaza scara in mijlocu’ strazii apoi dispare inapoi in curte!
„Hai ca incepe!” zic eu, desi nu intelegeam care e rostu’ scarii in tur, dar nah, nu ma bag. Just wait and see!
Dupa cateva minute acelasi tip iese din curte cu un glob disco in brate! Ma uit mai fascinata dupa el.
Si el ce face? Se urca pe scara cu globul in brate si il atarna de o sarma fix pe mijlocul strazii!
Apoi atentia mi-a fost redirectionata catre un tip care zice: „Stiu ca ati venit aici pentru turul mahalalei, insa stiti cum e cu internetul, a aparut e eroare! Acela e programul nostru de anu’ trecut! Anul acesta nu avem niciun tur!”
Am scos un „aaaaa” de dezamagire si am plecat!
Dar acum ma roade groaznic: CARE E FAZA CU GLOBUL????
Dupa o vara plina de concerte, mi-e acum clar! Oriunde te-ai duce, dai peste ei! Iata cele cinci tipuri de oameni care au speriat Gulia:
1.Porn stars. Eu cred ca pentru ei s-a inventat expresia Get a room! Poate vor sa ajunga vedete pe net, ca e si asta un scop in viata, dar noi, cei de langa, ce vina avem??
Sursa: tumblr
2.REC. Astia-s aia care la sfarsitu’ concertului au impresia ca au ramas fara maini, dar abia asteapta sa ajunga acasa sa vada si ei concertul, pentru ca, nu-i asa, d-aia s-au chinuit sa ajunga pana in primele randuri…CA SA IASA FILMAREA MAI CLARA!
Sursa: Huffington Post
3.Fashion victim. Despre aceste victime neintelese am scris o postare ceva mai detaliata pe la inceputul lunii septembrie, marcata fiind de populatia de la Creative Fest. Aceste fiinte continua sa ma uimeasca si cred ca in cele din urma imi vor castiga tot respectul. Adica cum bai nene sa stai atatea ore in picioare intr-o tinuta incomoda? Cum sa nu poti topai putin acolo ca sa nu iti cada ochelarii… de soare … de la ochi…noapte fiind?! Cum sa nu te poti aseza pe jos in pauza dintre formatii pentru ca fusta alba creion nu iti permite? Iar eu dupa cateva ore, ma vait mai rau ca o baba intr-o zi cu ploaie!!! Vai picioarele!!! Vai spateleeee!!! Valeleu mainile!
Sursa: GOMI
4. SMS-istii. Aproape in fiecare grup vezi pe cate unu/una care n-a mai scos nasu’ din telefon de mai bine de juma’ de ora. Si stai si te intrebi la ce naiba a mai venit la concert daca in mod evident isi doreste sa fie acolo unde sunt aia cu care tot sms-uieste! De ce a mai venit?? Dar de ce naiba nu pleaca??? Si sa nu va prind ca ii confundati cu cei care butoneaza frecvent telefonul! Aia sunt cei care sunt totusi incantati ca sunt la respectivul eveniment! Atat de incantati incat sharuiesc si cu altii.
5.4ever bamboo. Astia-s aia care stiu cinci miscari de dans si le folosesc in orice situatie! Dap, pana si la Festivalul George Enescu s-au putut vedea cateva specimene ratacite! Cum le recunosti? Pai simplu! Zvacnesc mai mereu o mana prin aer. Daca nu e schema cu mana, atunci pun de-o mamaliga, sau ridica niste bagaje…eee vezi ca te-ai prins?! Ei sunt!
Sursa: Pixar
Nu vreau sa le zic decat…
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy
Sursa: tumblr
Sursa: Huffington Post
Sursa: GOMI
