Aseara, 7 octombrie, a avut loc la Sala Polivalenta inca un spectacol (ca deja nu poti sa ii mai spui doar concert) marca Vunk.

Da, a fost super tare! Un spectacol adevarat, o selectie misto de piese (inca nu mi-am regasit vocea) si atmosfera misto rau!

Da, s-a intarziat putin. Dar acum pe bune, voi ati ajuns la timp? Hai sa o luam asa, eu una am ajuns fix dupa Robin and the Backstabbers. La ora la care lumea deja incepuse sa comenteze ca baietii de la Vunk nu’s punctuali, alti oamenii abia intrau in sala (si erau multi!), iar trupa deja se instalase pe scena (avantajul de a sta in fatza e ca vedeam picioarele pe sub ecranul ala mare). Deci, pana la urma, cine nu e punctual?

Oricum, nu despre asta vreau sa scriu. Probabil deja ati citit sau veti citi prin alte parti despre concertul in sine.

Haideti sa va povestesc eu cea mai tare faza de aseara. Faza care intra clar in categoria „Gulio, numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”.

O sa descoperiti cu timpul, asa cum au descoperit deja cei care ma cunosc, ca uneori vad sau aud niste lucruri pe care altii nu le observa (de aici deja celebra vorba „numa’ tu puteai sa dai peste asa ceva”). Alteori traiesc niste momente incredibile (zau, uneori cred ca pentru mine s-a inventat expresia „numa’ tie ti se putea intampla asa ceva!”). Bai ai putea zice ca toate fazele astea sunt inventate, dar zau daca am atata imaginatie!

Revenind la poveste.

Si cantau baietii de la Vunk pe scena mai spre sfarsitul concertului. Cand deodata, Cornel si Maga incep sa cante din partea opusa scenei! Adica pe acolo pe unde intri in sala. Wow! Deschidem o discutie lunga, ne imaginam scenarii, pe unde or fi luat-o, dar ce au facut? Mai cantam un vers. Una alta. Cand deodata cei doi dispar, „ah, sigur o iau prin exteriorul scenei, pana in backstage”. Aproape ca ne intoarcem cu fatza din nou spre scena.

Cand, ne trezim cu ei langa noi! Luasera drumul cel mai scurt din spatele salii si pana la scena, care al naibii cel mai scurt drum dadea fix printre noi!

Si mergeau cei doi good lookin’ fellas ţanţoşi, cu privirea in sus, mandri, voiosi, voinici, etc. Si ajung in dreptul nostru. Noi cantam, priveam cu admiratie, eram cumva pierduti in alt univers (drept dovada ca n-am facut nicio poza…filmulet…ceva!). Cand, deodata, realizam! Bai astia daca mai fac inca un pas, vor cadea in bot!

Asa ca il apucam delicat pe Cornel de mana, iar eu ii spun „Aici facem un pas MAAAAREEE!!!”

Omu’ putin perplex, se uita la mine, se uita in fatza, apoi se uita in jos si face pasul maaaaareeee.

Vine si Maga, la fel, mandru, drept, privirea inainte. Eu, din nou, il apuc de mana, „Acum facem pasul MAAAREEEE!”.

Asa ca, dragi fani Vunk care ati fost aseara la concert, daca ati observat un mic spatiu dubios in melodia aia, a fost pentru ca cei doi s-au blocat in faţa muntelui de haine si in faţa adidasilor lui Sorin!!!

Daca nu ar fi venit ajutorul nepretuit din partea Guliei, cu siguranta Cornel si Maga mi-ar fi cazut la picioare, literally!

Cu mormanu’ de haine banuiesc ca va e clar ce era. Dar ce cauta o pereche de adidasi? Pai, dupa cum fetele se vaita de picioare dupa o zi petrecuta pe tocuri, ma gandesc ca ceva asemanator se intampla si dupa ce alergi la maraton! Pentru ca da, Sorin a alergat duminica la maraton, iar miercuri a ţopăit in picioarele goale la concertul Vunk!

Pentru ca Gulia a fost la concertul Vunk sa se distreze si nu sa fotografieze, nu are cu ce sa va incante ochii.

Noroc ca mai tanarul decat mine, Dragos, este ceva mai multi-tasking. Asa ca priviti aici cam primele fotografii aparute dupa spectacol!

Later edit: niste super fotografii de la concert chiar aici!