Si-am fost azi la lansarea noului film despre Steve Jobs, de data aceasta regizat de Danny Boyle, cu un scenariu de Aaron Sorkin, bazat pe biografia best-seller a fondatorului Apple.
Filmul prezinta povestea din culisele a trei evenimente de lansare a unor produse Apple, culminand cu lansarea computerului iMac, toate din perspectiva personala a celui care s-a aflat in centrul acestei adevarate revolutii digitale.
Imi place si ma atrage foarte mult activitatea din backtage, asta fiind si unul din motivele pentru care m-am implicat in proiecte de teatru. Asa ca va dati seama ca filmul asta a fost la fix pe corasul meu.
In plus de asta, cred ca toti am vrut sa patrundem in backstage-ul acelor conferinte perfecte tinute de Steve Jobs, sa traim alaturi de staff emotia, sa vedem cum sunt puse la punct pana si cele mai mici detalii. Acum avem ocazia! Si avem ocazia sa cunoastem si un Steve Jobs (Michael Fassbender) arogant, perfectionist si pragmatic, ca intr-un final sa vedem si o parte umana.
In rolul de sefa de marketing a Macintosh o gasim pe Kate Winslet, care m-a suprins placut in acest film. Chiar daca in primele 5 minute nici nu am recunoscut-o, ea joaca un rol cu greutate si ii iese foarte bine!
Va spun sincer ca m-am simtit putin purtata inapoi in timp cand in film se discutau despre tehnologii pe care le foloseam prin scoala generala, iar cand am vazut mouse-ul ala „antic” m-au napadit amintirile.
Daaaaar, mi-ar fi placut totusi sa mai si iesim din backstage. Mi-ar fi placut sa fim mai mult implicati in procesul creatiei, cum a ajuns la nu stiu ce idee, d-astea. Pana si alegerea numelui Apple este prezentata fulger, dar chiar fulger. Eu una am clipit si am ratat faza! Sa-mi zica si mie cineva ce a zis legat de nume, va rog!
Si va mai zic ceva, tot un minus al acestui film. Atacand aceeasi poveste pe care au mai ecranizat-o si altii si pe care probabil o vom mai tot vedea, e greu sa nu fii supus comparatiei. Mie una mi-a placut mai mult filmul Jobs din 2013 in care Steve Jobs era Ashton Kutcher. Parca era mai complet, cu mai mult accent pe el, pe etapele vietii lui, pe procesul de creatie si mai putin pe drama, certuri, strategii, comploturi, etc. Si Ashton l-a interpretat mai bine pe Jobs, semana cu el si nu numai fizic, ci si in gesturi, in vorbire.
All in all, e fain filmul! Ma simt ca in jocurile alea cand mai deblochezi in nivel. Asa si cu acest film, am mai aflat niste momente din viata lui Steve Jobs. Ecranizarea e frumoasa, distributia impresionanta, e cu drama si voie buna. Si contine si un mic wake-up call catre noi toti cei prea preocupati de munca, munca si iar munca. Sa ne schimbam putin priotitatile pana nu ajungem sa ne regretam actiunile. Sau cel putin eu asa am vazut 🙂
Are toate ingredientele. Mergeti si-l vedeti.
Apare din 11 decembrie in cinematografe si este distribuit de RoImage.