Se face că era toamna anului 2017, când la Festivalul Internațional de Teatru Independent de Comedie aterizează doi tipi din Israel. Aduceau cu ei un super spectacol, cu un super concept și un super scenariu… sau așa ne spuseseră cei care se ocupaseră de selecția pieselor ce aveau să concureze în festival.

După o călătorie lungă (mai ales partea de la Otopeni la Buzău), cei doi intră în biroul nostru de #TeamOrganizers și ne molipsesc cu entuziasmul, veselia și energia lor. Râdem, spunem povești, bancuri, facem selfie-uri și și apoi cineva are măreața idee să mergem la scenă să ne apucăm să pregătim spectacolul care avea loc în seara aceea. Dap, spectacolul celor din Israel.

Foarte calmi, cei doi s-au apucat să mute un scun în 10001 de locuri la o distanță milimetrică unul față de precedentul loc și să plimbe o ramă doi pași la stanga, trei pași la dreapta, un pas în față and so on. Au aranjat niste prune pe un platou mai ceva ca la cea mai trendy ședință foto, apoi au început să danseze cu un cuier.

„Dap, o să avem o seară liniștită ne gândeam noi”…

Cu o oră înainte de ridicarea cortinei aud „OK! Let’s do the lights and music now”. Într-o viteză amețitoare am trecut prin tot scenariul și am notat în cele mai „prescurtate prescurtări” indicațiile primite … when it just hit me: spectacolul ăsta are el doar un minim de decor, dar partea de lumini și sunete este…oh boy! Am repetat și răs-repetat niște intrări, momente în care dacă nu intra sunetu și lumina fix în secunda potrivită se ducea de râpă toată poanta, când, dintr-o dată aud în stație „E 7! Dăm drumul la public în sală!”.

Și uite așa am rămas eu blocată în camera aia din tavanul sălii de teatru, dirijând cei doi tehnici la sunet și lumină!

Nu zic, mă bucuram tare că se râde la spectacol, dar n-ar putea și publicul să râdă puțin mai încet să aud și eu la ce replică suntem? Știți, n-am avut nicio repetiție! Hello!

Also, e bine că ma bușea răsul la unele schimburi de replici, dar din cauza asta dădeam cumva din mâini, iar tehnicii interpretau ca pe o mutare pe care trebuie să o facă și pe un fond de mini heart attack reușeam să îi opresc.

La final s-a aplaudat așa de tare că nu se mai auzea nici melodia pe care reușisem să o pornesc la milisecunda potrivită!

Și da, au câștigat premiul pentru Cel mai bun spectacol!

Despre ce spectacol este vorba?

„Teatru de repertoriu” se numește și se joacă pe 29 ianuarie, ora 19.30, la Teatrul de Artă București.
În varianta în limba română, cu Cristi Martin și Anghel Damian.
Iar regia este semnată de acei doi tipi fantastici din Israel, Iftach Jephthah Ophir și Erez Drigues.

Nu zic că vă recomand, zic că ne vedem acolo!

Bilete disponibile pe mystage.ro

Sursa foto: you know it’s Gulia production