Gulia & tonic reuneste recomandarile Guliei din zona de Food & Drink.
Va vom povesti aici unde am fost, ce am baut, ce ne-a placut si ce nu ne-a placut.
La finalul săptămânii trecute am plecat spre un eveniment aproape telghidată. Gândul îmi era numai la marea la care urma să ajung în acea seară, după eveniment. Mintea, corpul și hainele îmi erau pregătite numai pentru vacanța plină de soare ce începea și nici măcar 1% din mine nu se aștepta la ce a urmat.
A fost Turul Făuritorilor de Craft – episodul dedicat fotografiei, iar eu mi-am amânat plecarea la mare cu două ore pentru că nu voiam ca evenimentul să se încheie!
Dacă vineri ai văzut în Parcul Unirii niște bezmetici care se uitau fascinați pe hărți și cărți vechi, să știi că noi eram! Acolo a fost prima oprire a turului și locul unde Cristian Cismaru de la Asociația My Transylvania ne-a povestit despre bucătărie și berărit și meșteșuguri ce caracterizează Bucureștiul. Am aflat că în perioada interbelică patiseriile erau cunoscute ca fiind locurile unde „se serveau aluaturi coapte alături de un pahar de bere”, iar cuvântul festin apare pentru prima oară în alăturarea cuvintelor pâine și bere. Și pentru că poveștile au mai mult farmec atunci când sunt ilustrate, Cristi ne-a arătat fotografii cu patiserii din Bucureștiul interbelic, cu oameni în jurul mesei de altădată sau culegători de hamei, așa cum a fost George Orwell în 1931. Înainte de plecare am notat rețeta bușeurilor dobrogene cu carne de miel, ceapă și usturoi verde. Ca să ne facem poftă pentru următoarea stație! Citește în continuare Cum a fost Turul Făuritorilor de Craft?→
Nu sunt impresionată foarte ușor,
Dar și când sunt, cad pe spate!
(literally)
On that note, să vă povestesc despre Biblioteca de Esențe inspirată de Silva și lansată săptămâna trecută.
Se face că era joi seara, ajungeam la Cărturești Carusel și dădeam peste o grămadă de lume pe care nu o mai văzusem de mult. Veselie și networking, că doar asta se întâmplă în general la evenimente.
Dar doar atât să fie?
Începe o discuție între Amalia Enache, Răzvan Exarhu, Iulian Tănase, Marius Manole și Dan Byron, care discuție începe să ne ridice anumite semne de întrebare și să ne introducă ușor ușor în conceptul imaginat de Silva. Urmează apoi un moment artistico-științifico fantastic și fooooarte mișto care chiar ne-a făcut cunoștință cu Biblioteca de Esențe și care ne-a purtat prin multe delușoare și văișoare ale propriilor nostre minți. Totul a pornit de la simpla întrebare „Ce este cu adevărat important pentru tine?„.
Nu mi se întâmplă foarte des să văd că cineva își dă chiar toată silința și depunde tot efortul ca povestea să ajungă la mine mai mult decât doar ca o poveste, ci mai degrabă ca o experiență.
Nu este de ajuns să îmi prezinți doar conceptul sau produsul, îmi place să îmi faci cunoștință cu acesta.
Și pentru că ați reușit să faceți asta, felicitări Silva și Connan PR!
Restul este poveste! 🙂
Silva te așteaptă în Biblioteca de Esențe
Trăim într-o lume diversă și pe repede înainte. Suntem prinși în capcanele lui ACUM și IMEDIAT, și deseori uităm să ne luăm un răgaz doar pentru noi. Într-o astfel de lume este greu să ne dăm seama ce e cu adevărat important. În opoziție cu această lume stă, neclintită, esența lucrurilor cu adevărat importante, iar Biblioteca de Esențe este invitația pe care Silva o face tuturor celor care au nevoie de un strop de inspirație.
Fie că ești pasionat de sculptură, ilustrație sau pur și simplu penița ta nu dă greș niciodată când te pui pe scris, Biblioteca de Esențe este locul perfect pentru tine. În parteneriat cu librăriile Cărturești, Silva a reactivat timp de 6 săptămâni etajul II al celei mai frumoase librării bucureștene, de pe strada Lipscani 55, și a transformat spațiul într-un carusel al esențelor. Un loc care va găzdui cursuri de storytelling, fotografie și gătit, pentru cei ale căror pasiuni cântăresc mai mult decât orice to-do-list musai de bifat. Pentru că pasiunea “este ca un foc de tabără. Dacă nu o întreții, se stinge”, așa cum spune Marius Manole.
Despre craft și Raftul #SurprindeEsența
Craftul este unealta prin care fiecare dintre noi își exprimă autenticitatea. Este un portal către lumile noastre interioare și este de datoria fiecăruia să-l descoperim. Silva l-a descoperit, este pasiunea pentru berea craft. Al tău care e? Ca să-l găsești mai ușor, Silva ți-a pregătit raftul #SurprindeEsența. O selecție de 30 de titluri esențiale, recomandate de Iulian Tănase, Răzvan Exarhu și Laura Câlțea. Lecturi care te îndeamnă să-ți iei un moment de liniște și să te gândești la lucrurile cu adevărat importante pentru tine. Cartea vieților mele de Aleksandar Hemon, Malul Albastru de Gellu Naum, Despre lucrurile cu adevărat importante de Alexandru Paleologu și multe alte titluri, te așteaptă în librăria Cărturești Carusel, la raftul #SurprindeEsența.
Deci…Pentru tine ce e cu adevărat important?
De aici înainte, stă în puterea ta să-ți iei un moment de răgaz și să te gândești, să scrii, să desenezi, să schițezi orice idee care poate deveni realitate și care îți va răspunde la întrebarea: Ce e cu adevărat important pentru tine?
Iulian Tănase ne-a mărturisit că „cele mai importante lucruri din viața cuiva sunt cele care te fac să păstrezi în permanență legătura cu tine, sunt lucrurile care te ajută să te descoperi, să te cunoști, să înțelegi și să te înțelegi.”
Pentru SILVA contează, pasiunea, ingredientele și hameiul CASCADE – hameiul care a scris legenda berilor craft. Iar #surprindeesența este motto-ul după care se ghidează zi de zi.
Universul ăsta nu încetează să mă uimească!
Spuneți-i voi cum vreți, karma, soarta, bărbos… mie imi place să-i zic univers pentru că mi se pare că le cuprinde pe absolut toate, and some more, gen umor (cel mai sec și mai dark), coincidențe stranii sau puteri incredibile.
Să vă povestesc cel mai recent episod:
Părinții meu sunt de profesie geologi, acum amândoi fac cu totul altceva, dar pe vremea când maică-mea avea fix aceeași vârstă pe care o am eu acum, erau amândoi pe teren, cu o gulie de 2 anișori după ei, la Bazna!
De când mă știu aud povești despre cum mă împrietenisem cu poștărița, cum îi mâncam toate nucile bătrânei șchioape care avea grijă de mine și cum mă căra toată ziua în spate o tanti ca să nu fug unde era mai fun, adică la serviciu alor mei, sau despre cum mă miram că vaca își face nevoile pe unde apucă (respectiv în mijlocul străzii) și nu la oliță.
Închipuiți-vă mirarea mea când, plecată din București, știind că vom sta la Castelul Jidvei, am aflat că de fapt ne vom caza în… Bazna!
Bazna frate! Nu ceva banal, super cunoscut, mega vizitat, nu frate! Bazna!
Ia lăsați un comment aici dacă ați auzit până acum de Bazna!
Acum să vă spun despre vizita din 2017. Se făcea că am acceptat #provocareaJidvei fără să știu exact ce înseamnă asta și am ajuns să redescopăr locurile care mi-au făcut copilăria frumoasă.
Am plecat din București cu gândul la vin, ca să ajung în Weinland (Țara vinului, că așa-i mai zice zonei care cuprinde cramele din Alba și Târnave) și să fiu prinsă într-o poveste incredibilă! O poveste cu ilustrații grozave (un castel și viță de vie cât vezi cu ochii), cu oameni faini tare, cu o aromă deosebită, cu mister și cu morală.
Castelul Bethlen-Haller sau Castelul Jidvei (dap, construcția ce apare pe unele sticle de vin Jidvei chiar există!), are o istorie lungă și tumultoasă. Deși stă în vârf de deal, această poziționare le-a oferit proprietarilor doar o priveliște incredibilă pe fereastră, castelul fiind construit cu un scop pur rezidențial, nicidecum cu scop de apărare. Actualul castel nobiliar a fost construit în perioada 1570-1580, dar a fost refăcut radical de contele Ștefan Bethlen, între 1615-1624, după modelul castelului Chambord din Franța. Mulți ani mai târziu, castelul a fost pierdut la cărți și a ajuns în proprietatea familiei Haller, în posesia căreia a rămas până în momentul exproprierii din 1948. După 1989, castelul fost retrocedat familiei Haller, care l-a vândut mai departe familiei Necşulescu, proprietarii Jidvei, iar aceștia au avut grijă să îi redea castelului frumusețea și eleganța.
Dar mai mult decât o construcție impresionantă și o priveliște superbă, ce face ca locul ăsta să fie cu adevărat special, sunt oamenii! De la cei care înfruntă capriciile vremii pentru a culege sau întreține via, la doamnele incredibile de la bucătăria castelului care nu se lăsau până nu se asigurau că ne-am potolit foamea și setea și până la cei doi directori, unul tehnic și celălalt al cramei Jidvei, pe care i-aș fi putut asculta și lua notițe și în această zi, toți au povești frumoase, toți și-au legat viața de vinul bun și toți fac ce fac cu multă și foarte multă pasiune.
Ioan Mărginean și Ioan Buia
Pe Ioan Mărginean, directorul tehnic, l-am cunoscut, unde altundeva decât în vie. Noi credeam că ne-am trezit cu noaptea în cap să prindem lumina aia faină de făcut fotografii în vie, dar în podgorie ziua începuse de mult. Deh, așa e când ai 2500 de hectare de viță de vie! Sună gigantic, nu? Pai chiar e! Dap, Jdvei e cea mai mare plantație viticolă din România și cea mai mare podgorie cu proprietar unic din Europa. Domnul Mărginean ne-a plimbat cât e ziua de lungă pe delușoarele și delulețele acoperite de viță de vie pentru a ne arăta și a ne lăsa să gustăm din fiecare soi.
A post shared by Gulia production (@guliaproduction) on
Mai apoi, i-am făcut o vizită în cramă lui Ioan Buia, directorul cramei Jidvei și am aflat ce se întâmplă cu toate aromele pe care le-am întâlnit noi live în vie. Am aflat că vinul este mai mult decât chimie, un vin bun iese din foarte multă pasiune! Asta nu ne-a zis-o nimeni, a fost suficient să îl ascultăm pe domnul Buia vorbind din experiența lui de 45 de ani în ale vinului. Anul acesta, Ioan Buia a sărbătorit incredibila sumă de 200 de milioane de sticle îmbuteliate la Jidvei! 200 milioane de sticle și multe, multe medalii!
La degustarea de vin, ținută în pivnița castelului, am făcut cu adevărat cunoștintă cu vinurile Jidvei, în special cu cele din gamele exclusiviste Mysterium și Owner’s Choice.
Vinurile din gama Owner’s Choice poartă chiar numele celor două fiice ale proprietarului — Ana și Maria. Însă atenția mea s-a îndreptat încă din primele secunde asupra gamei Mysterium, sticla mi-a furat privirea și mi-a stârnit curiozitatea, iar vinul, oh, vinul!
Sticla de Mysterium sub lumina UV
Dacă mă întrebați pe mine, gama Mysterium reprezintă chintesența vinurilor Jidvei. Este, înainte de toate, o poveste în care totul pornește de la provocarea de a afla misterul vinului. Iar povestea vinurilor Mysterium se desfășoară, asemeni firului Ariadnei, într-un labirint de arome și note ce par cunoscute, familiare, dar care nu se lasă ușor descifrate.
După ce am petrecut o zi în vie și o seară la degustare, am înțeles în sfârșit ce înseamna un cupaj. E momentul ăla când diferite soiuri de struguri se întâlnesc și dau ce au mai bun pentru a ieși un vin de excepție. Așa cum este cazul vinului Mysterium 3. Trei soiuri de struguri, Pinot Noir + Chardonnay + Fetească Albă și-au pus la bătaie calitățile cele mai de preț pentru ca noi să ne putem bucura de un vin rotund, fermecător și catifelat. Cei mai experimentați în arta vinului vor putea descoperi și arome delicate de flori de salcâm, dar și note de măr verde, piersică și caisă.
Ș-apoi, când locul e frumos, soarele blând, aerul curat și oamenii faini, cum sa nu iasă și vinul foarte bun?
E ok dacă vă plouă puțin în gură pentru că am și o veste bună. Cei de la Jidvei și-au deschis și un magazin online, așa că puteți să comandați vinurile astea direct de la sursă.
Altă veste bună este că toți ne-au spus că a fost o vară perfectă pentru struguri, că recolta este una impresionantă, atât cantitativ, cât și calitativ, și că, ce să vezi, se anunță o producție super yum yum!
Eu nu pot decât să confirm cele spuse de oamenii locului. Am furat startul și am gustat niște must… DE-LI-CI-OS!!!
Vara aceasta, Havana Club aduce orașul cubanez pe o stradă din România, împreună cu Sweet Damage Crew. Aventura Havana In The Street începe online, unde iubitorii de rom pot contribui la forma finală a graffiti-ului și pot alege inclusiv orașul în care se va deschide o fereastră către Havana. În joc sunt numeroase premii săptămânale, dar și premiul cel mare: o vacanță de 5 zile în Havana, pentru două persoane.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu de fiecare dată când beau Cuba Libre mă și imaginez pe-o stradă din Havana, admirând mașinile alea geniale și privind oamenii din jurul meu. După câteva pahare mă simt scufundată cu totul în lumea aceea super colorata și plină de viață. Așa că imediat ce am aflat că Havana Club aduce Cuba mai aproape, n-am știut cum să mă bag mai repede!
Care e faza?
Aventura cubaneză prinde contur pe www.havanainthestreet.ro, unde vizitatorii site-ului joacă rolul personajului principal în fiecare dintre cele 8 episoade ale ilustrației. De la primul pas în Havana, primul cocktail cu rom degustat sau experiențe de neuitat pe plajele însorite, Sweet Damage Crew dă culoare elementelor poveștii în funcție de alegerile utilizatorilor. Astfel, la fiecare două săptămâni, Havana Club dezvăluie un nou episod și stârnește imaginația iubitorilor de rom, lăsându-i să decidă continuarea următorului capitol din graffiti-ul Havana In The Street. Citește în continuare Havana Club aduce Cuba în stradă – Havana In The Street→
Vine vara,
Bine-mi pare,
Dar noi ce bem bun din pahare?
J&B Lemonade!!!
J&B Limonade Twist, hai ca suna si inofesiv! Asa limonada sa tot bei! Si-am tot baut!
O licoare, evident, pe baza de J&B, cu un twist acrisor de limonada si lime. Si ce-or mai fi pus baietii, ca au zis ca e secret! Citește în continuare Twist-ul verii – J&B Lemonade→
Cu stomacul chiortaind si cu Mos Ene tragand de genele mele, am ajuns ieri la Media Lunch gazduit de Brasserie Cotroceni, noul restaurant din zona Spaiul Independentei-Cotroceni.
Ne-am obisnuit ca localurile sa fie ori restaurante, ori pub-uri, ori cluburi, dar termenul de „braserie” ne este cam nou. El vine din franceza si desemneaza un local in care se servesc atat preparate culinare, cat si specialitati de patiserie si de cofetarie, bauturi alcoolice (fine) si racoritoare.
Brasserie Cotroceni este un loc spectaculos ce combina eleganta cu modernitatea, caramida alba cu inoxul, ziarele cu florile….Este cochet si intim, dar in acelasi timp opulent si spatios.
Asa ca imediat ce am pasit inauntru am uitat si de oboseala si de tot si m-am apucat sa fotografiez spatiul, detaliile, preparatele…
Apropo de mancare, am fost rasfatati cu preparate special gatite pentru noi, inspirate din bucataria Maramureseana with a touch of modern days, ca sa zic asa. Iar desertul ne-a impresionat pe toti. Nici nu stiam ce sa facem mai repede, vroiam sa fotografiem pentru ca totul arata fantastic, dar tocmai pentru ca preparatele aratau asa de bine nu stiam cum sa ne infigem mai repede in cat mai multe dulciuri!
Oamenii de acolo nu numai ca apreciaza si folosesc ingrediente de calitate pe care stiu foarte bine sa le prepare, dar stiu sa faca aceste mancaruri sa arate absolut fabulos!
Toate preparatele din meniu reflecta pasiunea lor pentru gastronomie si bun gust, un simt estetic dezvoltat si respect fata de clienti.
Rasfoind meniul am fost surprinsa sa descopar ca, desi preparatele nu sunt dintre cele mai comune, preturile nu sunt „condimentate”, sunt…normale! Si chiar daca meniul nu este stufos, chiar avem de unde alege. Meniul contine aperitive, salate, bruschete, supe, paste, risotto, preparate din carne (vita, peste, pui) si chiar si pizza. Lista de bauturi este si ea impresionanta, cu o selectie de vinuri si sampanie, bere, cafea…and don’t even get me started on cocktaila & long drinks!
Abia astept sa revin la Brasserie Cotroceni sa incerc cateva din bauturile lor! Mi-a atras atentia cocktailul The Hurricane, asa ca stiu exact cu ce vreau sa incep urmatoarea vizita!
Deja e a doua oara cand fac recomandarea asta, asa ca n-ar trebui sa mai fiti la fel de uimiti: musai sa vizitati toaletele (cum suna asta!)! Eu am crezut ca am ajuns la spa! Verdeata, orhidee, parfum fresh si un vibe relaxant…
Mi-am facut si poza, nu credeam ca o sa ajung vreodata in etapa bathroom selfie, dar cand te speli pe maini si te vezi in tavan…parca nu te poti abtine de la un selfie…doua…trei!
The ultimate bathroom selfie
Acestea fiind zise, gasiti Brasserie Cotroceni pe strada Dr. Ernest Djuvara la nr.3, adica in vecinatatea Gradinii Botanise si vis-a-vis de Facultatea de Educatie Fizica si Sport.
Anul acesta, siropul austriac YO împlineşte 60 de ani şi cu această ocazie ne-a provocat să ne punem îndemânarea şi creativitatea la treabă!
Aşa că am luat două pahare, multă gheaţă, portocale, lamaie, mentă şi YO Sirop de Coacăze negre şi YO Sirop de Soc.
Şi să nu uitam de alcool 🙂
Pentru Gulia am pregătit un cocktail Blueberry Love, am pus sirop YO, gheaţă, rom, felii de portocală şi la final am adăugat puţină apă minerală.
Diana s-a delectat cu un cocktail Hugo, adică sirop YO de soc, frunze de mentă, prosecco, felii de lamâie şi puţină apă minerală.
Tananaaaaa:
Înregistrat pentru prima dată în anul 1956, în Austria, YO este astăzi recunoscut nu doar pentru cel mai bun gust de fructe, dar și pentru produsele sale inovatoare.
Din dragoste pentru fructe, siropurile YO sunt făcute din fructe de cea mai bună calitate, alese cu atenție și având originea strict controlată. Produse într-o fabrică ultra-modernă din Austria, siropurile YO sunt rezultatul a 60 de ani de experiență. Acestea sunt create după o formulă originară din regiunea Ybbstal, cunoscută ca fiind zona cu cele mai fertile pământuri pentru cultivarea fructelor din Austria.
„Când vine vorba de fructe, producătorii siropurilor YO sunt foarte pretențioși! Aceștia au dezvoltat un sistem de control al calitații fructelor extrem de riguros. Doar cele mai sanatoase si gustoase fructe sunt selectate!” a adăugat Liliana Bock, Brand Manager Maresi Foodbroker.
Astfel ca siropurile de fructe YO sunt destinate tuturor membrilor familiei, de la cei mai mici până la cei mai mari. Acestea pot fi folosite în prepararea deserturilor, băuturilor reci sau calde, cocktail-urilor alcoolice si non-alcoolice dar și pentru a da o aromă în plus limonadei sau a altor băuturi răcoritoare.
Pentru a îndulci și cele mai pretențioase gusturi, siropurile de fructe YO se găsesc într-o gamă variată de arome-clasice sau fresh. Din gama de siropuri YO clasice fac parte următoarele varietăți: zmeură, fructe de pădure, cireșe, soc, coacăze negre, căpșuni, dar si, fructe Multivitamin – un amestec de fructe exotice, bogate în vitamine și măr cu plante aromatice, un gust care te duce cu gândul la Alpi. Din gama de siropuri YO Fresh fac parte siropul de lămâie și mentă și citrus mix. Dintr-un singur pahar de sirop de fructe YO se pot obține șapte pahare de băutură din fructe.
Si-am fost saptamana trecuta la deschiderea oficiala a noului rock-bar din Bucuresti: Rocka Rolla. Daca ati fost la Bastards, atunci probabil deja stiti la ce sa va asteptati de la Rocka. Daca nu ati fost, stiti linistiti ca va spunem noi!
Imediat cum scapi din agitatia si bumtzaraia tipica Centrului Vechi, incepi sa auzi acorduri de Metallica, AC/DC and so on. Mergi ghidat ca in reclama cu alintaroma pentru ca muzica te va duce unde trebuie.
Da, probabil veti spune ca „stii, dar mai sunt doua baruri de genu la numa o strada distanta”.
Asa este, au si ele muzica buna, alcool si pletosi, dar stiti ce lipseste? Lor le lipseste atmosfera!
La Rocka Rolla poti sa vii singur ca oricum pleci cu cel putin 5 prieteni noi!
La Rocka Rolla piesele se si canta, nu doar se asculta. Si nu ma refer aici la karaoke, desi au si din ala, miercurea.
La Rocka Rolla te poti urca sa dansezi pe bar! De fapt esti chiar incurajat sa faci asta!
Rocka Rolla e o gura de aer proaspat intr-un Centru Vechi sufocat de fitze si mereu acelasi bumtzi-bumtz. Aici te simti ca la cel mai bun prieten acasa, inconjurat de multi alti prieteni buni. Si cum ai prieteni de calitate, nu vei vedea nicio urma de pitipoanca sau cocalar!
Meniul este under construction, dar un lucru este sigur, are de toate: bere, whisky, long drinks, cocktails, cafea si chiar si apa.
Si probabil fetele cochetele de la SuperGulia se fac responsabile de includerea Cosmo in meniu 🙂
Asa Cosmopolitan nu am mai baut in viata noastra!
In primul rand pentru ca nu vine servit in clasicul pahar de martini, in al doilea rand, are pulpa de lamaie si nu doar zeama. Si de altfel, cel mai important, este foarte tare frate! Vodka cu triplu sec si o umbra de suc de cranbery. Doar o umbra!
Dupa doua Cosmo d-astea incepi sa te bucuri ca au si apa in meniu. Pacat ca nu se vinde la sticla de un litru!
La o saptamana dupa marea deschidere, ne-am intors in Rocka Rolla.
Speram sa fie mai liber sa putem face poze pentru acest articol.
Ei as, la fel de plin ca la primul party!
Asa ca ne-am sacrificat, ne-am instalat si ne-am apucat sa bem.
Eu, Gulia, am testat generozitatea barmanului si la un Long Island. E mai generos cu alcoolul decat la Cosmo! Am primit un Long Island with Pepsi on the side, cum ar veni. Adica in pahar aveam vodka, tequila, rom, gin, triplu sec si langa o doza de pepsi.
E atat de puternic efectul incat a luat-o razna si site-ul. Nu vrea sub nicio forma sa puna poza asta cum ii zic eu, adica in picioare!
Dupa asa bauturi generoase ne-a lovit creativitatea, inventivitatea si talentul…parca incepusem sa vorbim si chineza…pe FaceTime:
Ca sa restabilim adevarul, Pepsi-ul era am meu, Diana, dar o intelegem pe Gulia ca dupa 3 guri din acel Long Island era in starea de „toata lumea e a mea”. Prin urmare, fiind a doua oara la Rocka Rolla ne-am convins ca generozitatea barmanului din seara deschiderii, nu e doar o intamplare.
De ce ne place la Rocka? Pentru ca e un loc fara fitze in care te simti imedial „de-al casei” , pentru muzica buna, pentru oamenii misto pe care ii gasesti acolo, pentru decorurile surprinzatoare (desi am fost de 2 ori tot mai gasim cate un obiect interesant pe care pana acum nu-l observasem). Noua ne place in mod deosebit seria de 4 tablouri de langa intrare, dar motivul e o nostalgie personala!
Pentru ca e nevoie si de opinia unei persoane responsabile si aici, lasand modestia de-o parte, ma numesc pe mine, Vali, adaug doar ca Rocka Rolla by Bastards, in afara de a reuni experienta dobandita in ani, pe rand cu Rocka Rolla si apoi cu Bastards, inseamna in primul rand o confirmare a vorbei din batrani, aia cu „omul sfinteste locul„.
Cred ca-i singurul loc pe lumea asta in care muzica trece de la Motorhead (preferatii mei) la Mambo no5, trecand prin cantece revolutionare Cubaneze si cu siguranta singurul loc in care am vazut rockeri miscandu-se pe ritmuri latino. Asta spune multe despre proprietar si despre faptul ca, intr-adevar, la Rocka te duci sa te vezi cu prietenii si daca esti nou si nu cunosti pe nimeni, asta e valabil doar prima data cand intri pe usa, pe urma, evident, nu mai esti nou si nici nu poti spune ca nu mai cunosti pe nimeni.
Ca e intotdeauna plin nu trebuie sa descurajeze pe nimeni, din contra, treci pe la bar, iei ceva de baut (ca e whisky, tequilla, vin, cocktail sau sirop de tuse, chiar nu conteaza, esti acolo pentru atmosfera) si socializezi (real, direct, old fashioned, nu prea vezi pe nimeni butonand telefonul), dezbati, sau doar te imbibi.
De fapt, la Rocka faci ce vrei, nimeni nu-ti impune nimic si nimic nu pare artificial.
Cu riscul de a ma repeta, locul e asa cum e pentru ca e nascut din pasiune. Si se vede.
Si-am fost si noi sa vedem primul si momentan sigurul pub Steampunk din Bucuresti. Distrikt 42 este cu siguranta un loc diferit, nu seamana cu niciun alt pub, elementele de decor sunt absolut fascinante, iar fiecare incapere te poarta intr-un cu totul alt roman scris de Jules Verne.
Cred ca orice prima vizita la Distrikt 42 ar trebui inceputa cu un tur ghidat.
Noi am avut noroc cu Raluca, de fapt, noi intotdeauna avem noroc cu Raluca. Daca nu era ea sa ne plimbe prin toate camerele si sa ne arate fiecare chestie cu siguranta am fi ratat multe elemente.
Ne-am plimbat din camera in camera ca niste scapati de la nebuni, cu gurile cascate si reusind sa articulam numai cate un „moooama” din cand in cand. La finalul turului mi-am dat seama ca nu am facut nicio poza, asa ca am luat-o de la capat!
Este fascinant cum in acelasi timp, atat imaginea de ansamblu, cat si fiecare detaliu in parte sunt absolut fabuloase! De la barul circular care patrunde in mai multe camere si formeaza un zeppelin si pana la fiecare mic detaliu din toate mecanismele si elementele de decor ne-au facut sa ne minunam si sa apreciem la maxim artistii care au avut ideea si au creat un asa design ireal!
Inca va intrebati cine e Raluca, nu?
Raluca este o veche si buna prietena de-a noastra care are norocul sa lucreze in acest loc minunat. Inca de cand se pregatea deschiderea acestei noi locatii, ea imi povestea cate incercari s-au facut pentru a crea bauturi noi, adica ce veti gasi in sectiunea „Signature Cocktails” din meniu.
Raluca prinsa’n fapt! Ne pregatea ceva bun 🙂
Steam Machine a fost gandita de Raluca special pentru Vali. Lui ii plac picanteriile, asa ca Raluca a pus tabasco si ardei iute intr-un pahar, a adaugat Pitu Cachaca si piure de capsuni si a rezultat aceasta licoare care te face sa scoti mai degraba flacari decat aburi…
Despre creatia Ralucai, in afara de faptul ma simt onorat, as mai adauga eu, Vali, ca merge foarte bine alaturi de un fel de mancare avand in vedere ca nu e genul de cocktail desert ci mai degraba unul de „mancat” la pranz. Mai mult nu spun, trebuie descoperit de fiecare 🙂
Din categoria „Signature Cocktails” ne-au mai atras atentia si Distrikt 42 (Gin Bombay Saphire, ananas, rozmarin, ghimbir, apa tonica, sirop de zahar), Steampunk Evelyn (Aperol, Gin Bombay Saphire, Schnaps de piersici, sweet & sour, Prosecco, Sprite) si Iron Zeppelin (Gin Bombay Saphire, sirop de soc, sweet & sour, grapefruit, apa tonica, ghimbir).
Pentru ca nu mai bausem demult un Cosmopolitan, Gulia si cu mine, Diana, am profitat si ne-am luat cate unul. N-a fost o surpriza pentru noi, trebuie sa recunoastem ca abia asteptam sa bem unul facut de Raluca, pana acum nu am reusit sa gasim un Cosmo facut ca la carte in alta parte. Alcool atat cat trebuie, parfumat si aromat.
Intre timp mi s-a facut foame si am comandat o supa crema de dovleac. Mi-a fost adusa foarte repede, este deosebit de aspectoasa si mai ales gustoasa. Semintele de dovleac prajite presarate in supa ii dadeau un gust special. De altfel tot meniul suna foarte bine, abia astept sa revin sa incerc si alte feluri.
Am incheiat vizita cu un shot de Flaming Bob Marley (Stroh80, Galliano, lichior de menta, Grenadine). Un shot tare dar bun, mai ales la raceala. Mirosul puternic de menta cred ca desfunda si cele mai astupate sinusuri. Dar cumva imi imaginam ca Bob Marley in flacari ar mirosi a altceva decat a menta…
Nu stiu in cate locuri o sa va mai recomandam sa mergeti la toaleta, probabil ca acum este sigura data cand ne veti auzi spunand asta: este musai sa va duceti la toaleta! Si daca tot va duceti, sa luati si telefonul/ camera foto cu voi!
Pe final Vali vrea sa mai zica ceva despre zeppelin: eu cred ca e de fapt un balon, ca barul e nacela si decorul barului imita impletitura unei nacele de balon. Dealtfel, cred ca si batranul Jules mi-ar da dreptate :))
Voi ce ziceti?
Asadar Distrikt 42 este cu siguranta de mers si cat timp bei (sau mananci), de studiat fiecare detaliu al decorului.
Pe strada Sfantul Dumitru, la numarul 3, in Centrul Vechi.
Si ne-am avantat astazi din casa, pe ger si ghetus perfect stralucitor.
Mergand lejer pe strada si clantanind din toti dintii pe care ii mai avem, ne-a atras atentia Old Nick Pub. Sa fim mai exacti mie, Gulia, mi-a atras atentia pentru avea toti peretii de un verde absolut superb, dar per total nu am fost chiar imbiati sa intram pentru ca parea cam pustiu si dubios.
Dar noi suntem de la Super Gulia! Ne-am luat inima in dinti (inca nu degerase si ea) si am pasit la Old Nick. Nu va mai tinem mult in suspans si va spunem ca n-am regretat!
Nu a durat mult pana s-a aglomerat, iar atmosfera era chiar interesanta, cozy, prietenoasa.
Totul a devenit chiar perfect cand in peisaj a aparut si Gouache, o femela superba de ciobanesc belgian ”Groenendael”. Stapanul sau, un fratuz foarte prietenos si vorbaret (singurul lui defect a fost ca eu nu am inteles nimic din ce zicea, dar Vali si Diana pareau sa aiba o conversatie interesanta cu el), era un client fidel al locatiei.
Gouache, foarte stapana pe situatie, urmarea usa de fiecare data cand se deschidea sa vada daca a mai venit cineva cunoscut. Cand chiar aparea cineva cunoscut era bucurie mare, in schimb cu necunoscutii mai greu interactiona. Si noua ne-a luat ceva pana sa-i intram in gratii, dar cand a fost sa plece a venit de cateva ori sa isi ia la revedere! O scumpa! Abia astept sa o mai vad pe Gouache!
Am luat si eu o poza de pe net sa va faceti o idee despre cum arata Gouache. Asa arata un ciobanesc belgian ”Groenendael”, Gouache e mult mai simpatica.
Cat despre meniu, va zicem din start, nu am fost prea impresionati. Lista de cocktailuri si long drinks era destul de scurta si continea numa chestii clasice, nimic care sa ne atraga atentia. Noi fetele, ne-am hotarat la un vin fiert. A venit repede, intr-o canuta portocalie si cu o feliuta de portocala. Vinul destul de bun si fierbinte. Dar cred ca durerea de cap pe care o resimt acum de la el mi se trage…
Diana zice ca: Vinul nu a fost extraordinar, dar chiar simteam nevoia de a bea ceva cald. Spre deosebire de Gulia, pe mine nu m-a durut capul, poate si pentru ca am baut o coca-cola dupa (a fost light :)) ). Atmosfera e prietenoasa, decorul interesant, comenzile sunt aduse foarte repede, una peste alta ne-am simtit bine la Old Nick. Vom reveni ca sa incercam si cocktailurile imediat ce vremea ne va imbia la o bautura cu gheata.
Da, recunosc, am facut o poza naspa. E de la inghet!
Eu, Vali, recunosc ca am intrat din cauza frigului si pentru ca tinta noastra nu avea locuri libere. Cand am intrat mai erau doua mese ocupate dar, foarte curand a inceput sa se umple. In jumatate de ora erau toate mesele ocupate.
Intr-adevar, nici un spectacol in meniu, desi decent. Am luat un bourbon si-un draft de Pilsner Urquell si-am inceput sa inteleg, Old Nick Pub e un pub de clienti regulati, toata lumea se cunoaste. Asta se vede clar de cum se deschide usa si mai intra cate unul, imediat incep saluturile, pupaturile, complimentele. Prin urmare, meniul e mult mai putin important pentru ca lumea nu vine acolo pentru selectia de single malt-uri ci pentru ceea ce, doar carciumioarele de cartier mai reusesc sa creeze si anume atmosfera (Old Nick e in centrul Bucurestiului, in vazul si-n calea traficului, cu atat mai surprinzatoare sa descoperi o asemenea atmosfera).
Poate unele bricolaje prin meniu ar putea sa atraga si in timpul zilei ceva clientela, eventual un meniu croit pentru o alternativa rapida la fast-food-urile apropiate, asta asa, ca sa fie putin eficientizate cheltuielile dar asta e asa, o idee din afara, fara alte informatii. Recunosc ca si eu as avea o dilema daca as vrea sa stric atmosfera in favoarea castigurilor, presupun ca-i, pana la urma, o chestiune de cifre :-).
Cateaua Gouache e cireasa de pe tort, vine in ficare zi, obligandu-si stapanul sa faca un popas la intoarcerea din parc si fortand bietul om sa bea o bere cat timp ea face turul cunoscutilor si-si face plinul de mangaieri, pupaturi si declaratii fierbinti de amor nebun. Cainele intelege franceza, romana si cateva comenzi in engleza, ceea ce-l face mai poliglot decat majoritatea unei anumite categorii de functionari publici, pazitoare de ghivece si purtatoare de uniforma.
Singura poza pe care am reusit sa i-o facem lui Gouache
In concluzie, daca stai prin zona, e un loc bun sa-ti muti biroul sau sa renunti la portia de abrutizari cu tv-ul, seara (am remarcat ca, marea majoritate a clientilor stateau de vorba intre ei si nu butonau, nici macar nu tineau pe masa, lucru scandalos, telefonul).
Asadar Gulia recomanda cu caldura Old Nick Pub, in Piata Lahovari, pe strada Dionisie Lupu, pe colt 🙂
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkPrivacy policy
