Toate articolele scrise de Diana

Sicily through my eyes – Taormina

Gulia on the road, Travel, , ,

Taormina, una din cele mai cunoscute destinatii de vacanta din Sicilia, nu putea lipsi din planul nostru. Asa ca, dimineata, dupa micul dejun ne-am indreptat spre statia de autobuz, situata la nici 5 minute de mers pe jos, pe Via Liberta. Trebuie sa spun ca orarul autobuzelor este respectat cu strictete, daca trebuie sa plece la fix si tu ai sosit la si 1 minut, nu ai decat sa il astepti pe urmatorul. Pana in ora pranzului autobuzele pleaca din juma’ in juma’ de ora, biletele se cumpara de la un ghiseu situat in apropierea statiei, oricine te indruma catre el. Trebuie sa faci fata asaltului taximetristilor „pirat”, destul de insistenti, nu stiu ce tarife practica. Cel mai convenabil e sa cumperi bilet dus-intors, este putin mai ieftin  decat daca le iei separat. Pana la Taormina si inapoi biletul de autobuz costa 8,5 euro iar drumul dureaza cam o ora. Daca alegi sa te deplasezi cu masina personala trebuie sa stii ca Taormina are o parcare uriasa situata chiar la intrarea in oras, in schimb de acolo trebuie sa mergi pe  jos, si nu e putin.  Statia de autobuz este mai aproape de centrul pietonal, iar de acolo poti lua un alt autobuz ( 3 euro/ dus-intors) pentru Isola Bella. Aici nu e parcare, bus-ul te lasa chiar in fata aleii ce coboara la plaja ( a fost unul din momentele in care ne-am felicitat ca am renuntat sa inchiriem masina). Citește în continuare Sicily through my eyes – Taormina →

Sicily through my eyes – Catania

Gulia on the road, Travel, , , , , , , , , ,

De multi ani, visam la Sicilia. De vreun an, devenise de-a dreptul obsesiv, asa ca luni  de zile am tot periat netul cautand variante, informatii, oferte. Pana la urma am gasit la Vola.ro o combinatie care-mi convenea, si ca date, si ca pret, si ca orar al zborurilor. Totusi nu puteam sa nu ma gandesc ca poate lucrurile nu stau asa fain ca pe site, precis ma trezesc cu alte costuri sau cine stie ce alte surprize neplacute. Destul de sceptica ma apuc sa fac rezervarea chiar in sambata dinaintea Rusaliilor, cand toata lumea era in vacanta. Nici nu-mi trecea prin cap ca voi avea vreo veste pana marti. Ei bine, nu trece un sfert de ora si primesc mail de la ei….daca confirm, daca mai vreau ceva etc. Ce mai, ma trezesc deja cu factura la preturile de pe site, inainte ca eu sa am banii pe card (v-am spus ca nu ma asteptam sa aud de ei pana marti). Noroc cu home-banking, rezolv, platesc si gata…excursia la Catania era batuta in cuie. Ma mai conversez un pic pe mail cu consiliera de la Vola care mi-a raspuns cu rabdare la toate intrebarile mele tembele de om care nu mai mersese cu low-cost-ul, nu stiam cum e cu check-in-ul… In fine, tot ce trebuia sa fac era sa-mi printez documentele primite pe mail si sa ma duc la aeroport. Super profi, rapid si fara bataie de cap. Citește în continuare Sicily through my eyes – Catania →

Piata Indonezia

Events, Gulia and the city, , , , , , ,

Probabil ca v-ati dat seama deja ca atunci cand vine vorba de vreun eveniment cu tenta asiatica in care se promite si mancare „ca la mama lor”, nu pot sa lipsesc. Asadar, cand am primit invitatia de a participa la Piata Indonezia am fost super incantata.

Prin urmare, iata-ma sambata la ora pranzului la Ambasada Indoneziei. De departe se auzea muzica, lume multa ce se indrepta intr-acolo, ma gandesc ca e de bine, nu va fi ca la Festivalul Thailandez. Cladirea ambasadei era pregatita de oaspeti, intram in curtea interioara unde se tinea evenimentul. Citește în continuare Piata Indonezia →

Teapa in stil thailandez, dreasa in stil oriental

Events, Gulia and the city, , , ,

Totul a inceput acum cateva zile cand am vazut pe facebook eventul Thai Festival – Festivalul Thailandez organizat la Muzeul Satului cu sprijinul Ambasadei Regale a Thailandei.

.Fișier_001

Cum sunt mare pofticioasa, am vazut pe afis mancare thailandeza, mi-am salvat imediat data in calendar si abia asteptam ziua de azi. Nici n-am mancat de dimineata, deja imi ploua in gura la gandul aromelor de lemomgrass, ghimbir, a laptelui de cocos. Prin urmare la ora 12 si ceva ajungem la Muzeul Satului, gasim cu greu loc de parcare caci mai era un eveniment ce sarbatoarea cei 80 de ani ai muzeului, si incercam sa ne cumparam bilete. Evident, intr-o zi cu 2 evenimente si puhoi de lume, nu era vreo casiera ci doar doua automate de eliberat bilete dintre care unul nu functiona. Asta e, eram hotarata sa mananc thai azi, ne asezam la coada pentru bilet. Domnul din fata noastra are nefericita inspiratie de a alege optiunea de a plati cu cardul, optiune care nu functioneaza dar nu iti zice nimeni, prin urmare aparatul se blocheaza timp de cateva minute bune. Intre timp incaperea se umple de lume. Buuuun, se reseteaza aparatul, eu, in loc sa cred in semne, ma incapatanez. Platim 10 lei pe bilet, si pornim in cautarea fericirii thailandeze. O gasim intr-un colt al muzeului, 3 tarabe amarate cu niste sosuri, nimic din ce nu se gaseste intr-un Mega Image mai rasarit. Mancarea, faimoasa mancare thailandeza era reprezentata de un fierbator si niste pachete cu noodles si arome la plic, cam ce gasesti in orice magazinas de cartier cu 1 leu bucata.

IMG_7243

Fișier_000

Aproape imi venea sa plang de nervi si de foame,in drum spre iesire imi iau o paine mare cu cartofi de la un expozant din cadrul evenimentului romanesc.

Imi aminesc apoi ca am vazut tot pe facebook, un festival oriental organizat in Centrul Vechi. Fara prea mari sperante pornim intr-acolo. De data asta gasim mult mai usor locul, desi nici aici nu erau foarte multi expozanti, era mult mai animat. Lesinati de foame nimerim la standul celor de la Damascus Palace.

 Fișier_000

 

Din fata tavilor cu bunataturi eu n-am mai avut puterea sa plec, am inceput sa cer explicatii despre preparate. Eii bine, din vorbe nu aflai prea multe, dar iti dadeau sa gusti absolutely free din orice. Sa gusti nu e foarte corect spus, era chiar o mica portie din fiecare fel care iti facea cu ochiul. Inca nu apucasem sa cumpar ceva si eram cu cate o portie din prajiturile lor dementiale in fiecare mana, La final am plecat cu 2 pungi pline ochi cu tot felul de bunataturi, cand am ajuns acasa am constatat ca mai aveam in plus cateva cutii ”din partea casei”. Si am constatat, din nou, ca oamenii din partea asta a lumii stiu sa faca comert.

Alaturi erau cei de la Agra Palace, restaurant cu mancare indiana. M-am abtinut cu greu si asta doar pentru ca i-am vizitat zilele trecute si inca mai aveam in frigider mancare de la ei.

Mai erau cativa mici expozanti cu dulciuri facute in casa, aratau foarte bine,cateva standuri cu bijuterii si haine,  una peste alta aveai de unde alege.

Ambele festivaluri au loc si maine. Daca vreti sa va luati teapa mergeti la Festivalul Thailandez, daca vrei sa mancati, sa va cumparati ceva haine si bijuterii orientale mergeti la The Oriental Fashion Fair, str. Selari nr.4

Last summer- partea I

Gulia on the road, Travel, , ,

Daca tot a inceput sa ninga, mi-am amintit de locurile frumoase in care am fost asta-vara. Desi au fost multe, doua mi-au ramas in suflet. Dupa unul din ele, Elafonisos, am plecat special din Bucuresti. Al doilea insa, a fost o surpriza neprogramata (de mine cel putin).

Dupa apoape 2 saptamani de haladuit prin Grecia, cu programul facut de Mihaela care tot timpul se uita pe harti, net etc si gasea cate ceva de neratat (nu ma plang, caci altfel nu am fi ajuns la Egremni de exemplu, acum distrusa de cutremur si mi-ar fi parut rau), ne gândeam ca, in sfarsit, ajungem in Elafonisos si o sa putem zace linistiti pe plaja, preocupati doar sa fie berea rece. Cu o zi inainte fuseseram la Sparta si eram chiar…sparti de oboseala, ne gândeam doar la ferryboat-ul care o sa ne duca pe insula. Numai ca, in loc sa ne indreptam spre ferryboat, o luam in directia opusa, avand asta in fata ochilor IMG_3212_edited

Ma gândeam sa le atragem cumva atentia ca am gresit drumul, când aveam sa aflu ca de fapt, e o surpriza pentru mine. Eram la Monemvasia si eu nu stiam nimic despre asezarea asta. Acum stiu si o sa va spun si voua. Orasul este situat pe o mica insula din coasta estica a Peloponesului. Insula este legata de continent printr-un dig de 200m lungime. Aici  fost o fortareata medievala. Numele orasului vine de la 2 cuvinte grecesti, mone si emvasia care inseamna o singura intrare. Iat-o!

IMG_3213_edited

In italiana numele ei e Malvasia, ca al vinului. I se mai spune si Gibraltarul Estului sau pur si simpu The Rock.

Aveam impresia de deja-vu si nu stiam de ce. Orasul construit din piatra, inconjurat de apa, stradutele inguste, pe alocuri atat de stramte incat abia trecea un om…apoi mi-am dat seama….era un Dubrovnik mai mic…asta era surpriza pentru mine (pentru cine nu stie, am o fixatie cu Dubrovnik). De altfel, si Monemvasia, ca si Dubrovnik, au fost sub dominatia venetiana, probabil de aceea seamana atat.

IMG_3214_editedIMG_3218_editedIMG_3219_edited

Mi-a placut mult ca restaurau casele vechi, dar pastrand traditia locului, in final nu-ti mai dadeai seama care erau cele vechi si cele noi…si muncitorii erau romani. Desi totul e numai piatra, in curti reusesc sa isi creeze o oaza de verdeata. Am prins o poarta deschisa si am facut o poza in curtea oamenilor

IMG_3221_edited.

Am luat fiecare straduta la picior, nu sunt multe…Desi era o caldura inabusitoare, acolo era racoare si liniste.Ne-am tras sufletul pe ziduri in piata Christos Elkomenos, privind Agia Sophia.

Desi oraselul e mic, daca ajungeti in zona merita sa va opriti. Vizitarea nu va ia mult, cam o ora (daca nu va opriti la masa sau la degustari de vinuri), dar e un loc atat de romantic incat nu veti regreta.

 

Spectre

Gulia and the city, Movies, ,

Cu oarece intarziere am ajuns si la ultimul film din seria James Bond, Spectre.

Se inscrie perfect in tiparul filmelor Bond, spionaj, eleganta, masini puternice, femei frumoase. Cu actiunea sta mai prost, mi s-au parut destul de putine scenele de acest tip si filmul  cam lung. In plus totul e destul de previzibil, nu sunt intorsaturi spectaculoase de situatie.

Spectre, James Bond

Trecutul lui Bond se impleteste cu prezenta actiune de spionaj intr-un mod destul de … telenovelistic, la final ai reactia aia: baaa, era ta-su!!!

Totusi e un film care merita vazut, te poti bucura de peisaje frumoase, de prezenta Monicai Bellucci care arata senzational, de scene de actiune care, chiar daca nu te tin cu sufletul la gura, raman in nota specifica seriei Bond.

-un articol de Diana-

O altfel de cafenea, 4+ Social Caffe

Events, Gulia and the city, Recomandari, , , ,

De miercuri, 4 noiembrie, o noua cafenea este gata sa-si spuna povestea in mijlocul orasului Bucuresti. Desi initial am fost surprinse de invitatia de a participa la o lansare in aceste momente, am avut parte de un eveniment discret si in deplina concordanta cu atmosfera acestor zile.

4+ Social Caffe
De cum am pasit in cafenea am fost intampinati de mirosul cafelei proaspat preparate. Aveam sa aflam ca e vorba despre cafeaua Guido, si ca, tot cei de la Guido Coffee s-au ocupat si de trainingul personalului astfel incat sa ne bucuram pe deplin de aceasta cafea de calitate. Dupa ce am ascultat istoria cafelei povestita de Liana Stanciu eram cu totii la bar, combinatia a fost practic irezistibila, desi eram hotarata sa nu beau cafea seara. Dar nu mi-a parut rau deloc, cafeaua Guido e intr-adevar deosebita.

4+ Social Caffe

Apoi Cristiana Radu ne-a infrumusetat seara cu cateva melodii de o sensibilitate aparte, in timp ca artista Mariana Pachis „se juca” cu cafeaua transpunand pe ecran povestea cantecelor.

Mariana Pachis la 4+ Social Caffe

Daca totusi nu sunteti bautori de cafea puteti gasi ceaiurile de la Bernschutz&Co si niste deserturi deosebite cum ar fi bomboanele raw-vegan de ciocolata.

Echipa 4+ Social Caffe

Si totusi pana acum nu am spus nimic despre ceea ce face ca aceasta cafenea sa fie unica: personalul. O sa gasiti o echipa de tineri entuziasti, ce provin din medii defavorizate dar care isi doresc foarte tare sa demonstreze ca pot reusi. Indrumati de psiholog Claudia Marta si managerul Corina Ifrim Dragulinescu sunt pe calea cea buna de a asigura succesul acestui proiect. Prin urmare, daca sunteti prin Piata Romana si aveti chef de o cafea buna,intr-un loc in care sa va simtiti ca in propria sufragerie, nu ezitati: 4+Social Caffe, str Mendeleev nr.37.

Ziua Parcului IOR

Events, Funny Stories, Gulia and the city

Zilele acestea Parcul IOR imiplineste 50 de ani. Pentru ca am crescut aproape impreuna o sa incerc sa va povestesc cate ceva din tineretea lui.
Am citit comentarii pe net in care lumea se intreaba de la ce ii vine numele… Ei bine, da, oricat de incredibil ar parea numele lui vine de la Intreprinderea Optica Romana aflata in apropiere. Parcul a luat nastere prin anii 65-70, odata cu cartierul Titan.
Tot atunci s-a impus si construirea unui pod peste lac ( actuala strada Liviu Rebreanu) si prin 72-73 a fost introdus si tramvaiul. Se povesteste ca inaugurarea a fost facuta de ” tovarasul” in persoana, cu un tramvai tras de cai si plin de pionieri. Nu stiu daca e reala informatia. Amintirile ceva mai clare le am de prin anii „80 si se sfarsesc prin 90-91. Parcul IOR era impartit in doua: o parte, actualul Parc Alexandru Ioan Cuza era deja amenajat, cu insule, pomi, alei betonate si aceluia i se spunea Parcul IOR, cealalta, actualul parc Titan se numea simplu „Pe balta” si abia incepusera cateva lucrari. In IOR mergeam rar, uneori chiuleam de la liceu si ne plimbam cu barca pe lac, dar asta se intampla rar pentru ca daca se afla, iesea scandal la scoala (in fine, eram si tocilari si nu prea chiuleam). Pe Balta in schimb mergeam des, adica zilnic in vacante. Erau doar cateva alei amenajate, un inceput de loc de joaca pentru copii, pomii erau mici, umbra deloc. Toata vara ne-o petreceam pe Insula ( posibil sa fie Insula trandafirilor, avea niste boschete pipernicite de trandafiri). Nu stiu cum nu faceam insolatie, umbra nu era, creme cu spf nu erau, palarii nu aveam. Desi ne era strict interzis, faceam baie in lac. Parintii ne spuneau tot felul de povesti infricosatoare despre panza freatica a lacului care comunica cu cea din cimitirele din zona, cum sub apa se ascund bolovani si tot felul de fieratanii periculoase. Cert e ca nimeni n-a patit nimic in toti anii aia. Duminica, tot cartierul venea la plaja. Balta se umplea de familii iesite sa-si petreaca ziua la iarba verde.
Pentru noi, era mai nasol cu baia, sigur se gasea vreun vecin ” binevoitor” sa ne anunte parintii. Seara se transforma in promenada…toata lumea iesea la plimbare, asa neamenajat cum era.  In urma lucrarilor ramasese un deal de pamant. Iarna se transforma in derdelus. Cand era suficient de frig si lacul ingheta zdravan, devenea patinoar in aer liber ( nu cred ca exisa vreunul oficial la vremea aceea). Bine, uneori se mai spargea gheata, dar nu-mi amintesc vreun final tragic. Si, daca vreodata auziti o poveste cu un pusti care a fugit de acasa si a locuit cateva zile intr-o salcie… sa stiti ca e adevarata.:)

Un articol de Diana 🙂