Arhive lunare: ianuarie 2019

5 lucruri mișto de făcut în Sulina

Pentru mine anul trecut a fost anul explorărilor. Am ajuns în locuri care erau de mult în wishlist-ul meu și pe care abia așteptam să le descopăr. Am fost cea mai happy să pot călători atât, iar telefonul meu este și acum mândru de câți pași și câte fotografii am făcut. Iar acum mă gândesc că este momentul să vă povestesc și vouă! Cine știe? Poate vă inspir!

Și o să încep cu un anume loc din țara care a fost pentru mine o bună vreme învăluit în mister. Mi se părea ceva fantastic, la care nu are oricine acces, iar poveștile celor care fuseseră acolo mă captivau mereu. Învățasem din școală că este cel mai estic oraș din România și că se află pe cel mai tânăr pământ, atât de tânăr că e tot verde și n-are nici șosele, iar singura cale de acces este by river, Danube river.

Atât de tare mi-am dorit să vizitez acest loc, încât anul trecut am fost nu o dată, ci chiar de două ori în Sulina. O dată primăvara și o dată când se crăpa de vară.

Timp de 3 ore cât durează călătoria cu barca din Tulcea, până la Sulina, am simțit cum, ușor, ușor, lăsam în urmă griji, probleme, semnal la telefon și tot ce aș putea numi modernitate. Cum am pășit în Sulina am început să mă întreb dacă nu cumva toată călătoria asta a fost una în timp…nici la muzeu nu se păstrează lucrurile așa de bine de trecerea anilor!

Așadar, pregătiți-vă să spuneți „la revedere carfur, oșan” și să ziceți „hello…aprozar”!

Pentru cei nostalgici, treaba asta o să le meargă direct la inimă, dar pe cuvânt de dependentă de tehnologie dacă nu prinde bine oricui o mică deconectare și întoarcere la moduri old school de petrecere a timpului liber.

Iată o listă cu 5 lucruri pe care mi-a plăcut să le fac în Sulina, pe care le-aș face din nou dacă aș mai avea ocazia să ajung acolo și pe care vă recomand și vouă să le încercați:
  1. Micul dejun pe faleză. Nu mă înțelegeți greșit, sunt destule restaurante și terase deschise în Sulina, toate abia așteaptă să vă servească niște … icre la începutul zilei sau poate pensiunea/hotelul/gazda unde v-ați cazat vă oferă mic dejun, dar nimic, absolut nimic nu se compară cu descoperirea mea!
    Pe faleză este o brutărie, care „brutărește” ca pe vremuri. Am găsit acolo batoane cu miere, susan sau cu mac ca cele pe care le mâncam în școala generală și nu mai zic de gogoșile cu ciocolată care se dau instant! Ne-am oprit apoi la alimentară de unde am luat niște lăptic, am ochit o bancă liberă fix pe malul Dunării și uite așa, cam pe nerăsuflate, am devorat micul dejun în timp ce priveam bărcile care animau calmul apei.
    Fără reclamă. Doar ceva delicios într-un loc spectaculos!
    Bărcile pescarilor sunt doar 10% din farmecul falezei, adevăratul spectacol îl reprezintă vapoarele gigantice care tranzitează Dunărea aproape pe nesimțite. Nu mi-aș fi închipui până acum ce spectacol îl reprezintă vapoarele. Am stat ore în șir să privesc o armată de „furnicuțe” cum se luptă să „parcheze” o astfel de ambarcațiune și îmi amintesc că dimineața abia așteptam să ajung pe faleză să văd ce vapor a mai venit, din ce țară e, ce transportă.

  2. Go fish! Sunteți înconjurați de apă, deci n-o să mă apuc să recomand un loc mișto pentru asta. Practic în orice direcție ați apuca-o, sigur dați de un loc numa bun de lenevit și dat la pește. Și asta vine de la o persoană nu tocmai pasionată de treaba asta. Dar în Sulina timpul trece altfel și e o adevărată plăcere să STAI efectiv! Plus că așa m-am familiarizat cu speciile de creaturi care trăiesc în acele ape, cu animalele de pe uscat (muuulte vaci ale nimănui), dar și cu lighioanele care, culmea, nu mi-au populat apoi și visele. Și când zic lighioane, vreau să vă spun că am întâlnit niște păienjeni care nu vreau să mă gândesc cum arătau în august șiiii am fost martora unui festin de baltă, un șarpe a înghițit un ditai peștele, yak!
    Și după o bună repriză de leneveală pe malul bălții, merge la fix un picnic! Cum ne-a fost milă de toate vietățile pescuite, în timp ce ele se bucurau de noua șansă la viață, noi am întins o păturică și am început să despachetăm ce adusesem din oraș: senvișuri, salată, biscuiței și ceva bere rece că așa tare ardea soarele!



  3. Nicio zi fără saramură de crap. După ambele vacanțe în Sulina, vă zic sincer, mă așteptam să îmi crească branhii! Nu eram cea mai mare fană a preparatelor din pește, dar locul ăla a făcut din mine un alt om! Oamenii ăștia știu să prepare peștele în toate felurile posibile și imposibile! Și încă într-un mod de te lingi pe dește! Ba chiar cred că dă și dependență! Evident că veți găsi și preparate care nu conțin pește, fripturi sau pizza, but what’s the point?
    Și dacă nu vă puteți decide unde să mâncați, eu vă propun să începeți cu Casa Coral, s-ar putea să nu mai plecați de acolo!



  4. Plaja – sau locul unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră, iar caii sălbatici fac ca tot acest peisaj să fie numai bun de pus în ramă!
    Mergeți la plajă! Relaxați-vă! Acoperiți-vă de un nisip care nu seamănă cu niciun alt nisip pe care l-ați mai văzut până acum. Cine știe? Poate veți ajunge chiar ca mine. Eu am reușit să mă deconectez atât de tare în Sulina, că nici măcar telefonul nu îl mai căram după mine. Exact! Aveam impresia că îl car! Așa că cele mai multe amintiri aștept să le descarc din creier…și cred că mai am ceva de așteptat până când acest lucru va fi posibil.
    Dar revenind la plaja din Sulina, să nu vă așteptați ca singurii care se bucură de briza mării să fie oamenii! O să împărțiți plaja cu….caii sălbatici!

    Sursa foto: turo.ro
  5. Plimbare per pedes! Nu numai că face piciorul frumos și aplicațiile de numărat pași să pingăne de veselie, dar descoperi totul! M-am bucurat să văd clădiri cu o arhitectură (și fațadă) pierdută în negura timpului, am dat peste tot felul de invenții caraghioase și am găsit și văzut singura benzinărie din Sulina (care n-arată deloc așa cum mi-am imaginat)! Tot într-o plimbare relaxată puteți ajunge și la clasicele obiective turistice. Și avem așa: Farul Vechi din Sulina, care astăzi este muzeu și cimitirul maritim, unic în țară și în Europa, în care își au locul de veci nume interesante și care este și sursa multor legende.

Iar dacă cumva vreți să dați și picioarelor o pauză, să știți că în Sulina există taxiuri! Și au un slogan cel puțin inspirat!

Și apropo de pauză și odihnă, cred că n-am mai dormit atât de bine de când eram o mică gulioară! Să fi fost aerul de Dunăre, briza mării, liniștea incredibilă din oraș, calmul care domnește peste toți și toate, cert este că cel mai bun și odihnitor somn de până acum l-am avut în Sulina!

În loc de încheiere, o fotografie care îmi place mult:

 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

A post shared by Gulia production (@guliaproduction) on

Voi ce lucruri faine ați făcut în Sulina?

[Cronică de film] Destroyer / Capcana

Duminică o vedeam la tv în filmul Batman Forever (1995), iar luni am văzut-o în Destroyer / CapcanaNicole Kidman, femeia care îmbătrânește doar cu ajutorul machiajului.

Incredibilă transformarea prin care a trecut actrița pentru a da naștere acestui personaj plin de furie, cocoșat de propriile decizii și epuizat fizic și emoțional – polițista Erin Bell.

Îmi plaaac filmele care „abuzează” de flashback-uri, care împletesc mai multe planuri narative și care par să spună mai multe povești complet separate. Așa că m-am bucurat să văd că și Destroyer / Capcana este unul din ele! Când crezi că te-ai prins de firul cronologic al evenimentelor și, deci, de întreaga însemnătate a poveștii, zbang! vine finalul și îți zguduie neuronii!

Ideea filmului este cam așa: doi polițiști pornesc într-o operațiune undercover, daaar problema este că ei încep ușor, ușor să se „aclimatizeze” prea bine noului mediu. N-a fost nevoie de mult, ci doar de o singură decizie greșită pentru ca totul să se ducă de râpă. Așa a ajuns Erin dintr-o agentă de poliție care dovedea mult potențial, o persoană de nerecunoscut, cuprinsă de remușcări, acaparată de furie și frustrare și chinuită în permanență de gânduri și amintiri din trecut. Citește în continuare [Cronică de film] Destroyer / Capcana

[Cronică de film] Instant family / Familie de-a gata

O comedie mișto, cu o poveste emoționantă și un cățel super mega cute – adică filmul Instant family / Familie de-a gata!

Deja al doilea film pe anul ăsta care urmărește o poveste cât se poate de reală, complexă și dură, cu care se confruntă foarte mulți oameni de pe întreaga suprafață a pământului, dar prezentată într-o manieră surprinzătoare – cu umor! Mult umor!

Mai mult din curiozitate, Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) se înscriu la niște cursuri speciale pentru cei ce își doresc să devină părinți adoptivi și nu peste mult timp se „trezesc” la un eveniment unde cei mici „familie-less” se întâlnesc cu cei mari care au nevoie de un copil pentru a-și întregi familia.

Dintr-o întâmplare amuzantă în alta, cei doi primesc spre adopție nu unul, nici doi, ci trei copii! Un băiețel care probabil a strâns tot ghinionul din lume, o fetiță dependentă de…chips-uri și o adolescentă care e …. adolescentă!

Adevărata poveste e noii familii începe abia după ce „the honeymoon phase” se încheie și fiecare copil devine un mic monstru în ochii părinților copleșiți de probleme.

Reușesc cei 5 (6 cu cățelul) să devină o familie adevărată? Evident nu veți afla de la mine 🙂

Eu vă spun că povestea asta inspirată de experiența personală a scenaristului/regizor/producător Sean Anders, nu este doar amuzantă. ci și foarte emoționantă, plină de morale pe alocuri.

Filmul Instant family / Familie de-a gata intră din 18 ianuarie în cinematografe și este distribuit de Ro Image.

Cum am văzut o super piesă de teatru fără să … o văd

Se face că era toamna anului 2017, când la Festivalul Internațional de Teatru Independent de Comedie aterizează doi tipi din Israel. Aduceau cu ei un super spectacol, cu un super concept și un super scenariu… sau așa ne spuseseră cei care se ocupaseră de selecția pieselor ce aveau să concureze în festival.

După o călătorie lungă (mai ales partea de la Otopeni la Buzău), cei doi intră în biroul nostru de #TeamOrganizers și ne molipsesc cu entuziasmul, veselia și energia lor. Râdem, spunem povești, bancuri, facem selfie-uri și și apoi cineva are măreața idee să mergem la scenă să ne apucăm să pregătim spectacolul care avea loc în seara aceea. Dap, spectacolul celor din Israel.

Foarte calmi, cei doi s-au apucat să mute un scun în 10001 de locuri la o distanță milimetrică unul față de precedentul loc și să plimbe o ramă doi pași la stanga, trei pași la dreapta, un pas în față and so on. Au aranjat niste prune pe un platou mai ceva ca la cea mai trendy ședință foto, apoi au început să danseze cu un cuier.

„Dap, o să avem o seară liniștită ne gândeam noi”…

Citește în continuare Cum am văzut o super piesă de teatru fără să … o văd








[Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie

Am început anul cu niște lecții de viață (nu, nu alea de pe tv) presărate subtil într-un excelent film de comedie! În a doua săptămână din an am fost să vad filmul The Upside / Asistent de (ne)voie, care e un remake al lui „The Intouchables”, care e bazat pe o poveste reală.

Vă spun de pe acum: n-am văzut filmul original, deci să nu vă așteptați la comparații!
Dar să revenim la Asistent de (ne)voie…

Uneori nici nu ne dăm seama cât de mult ne poate schimba viața o singură persoană și alteori ne vine cu atât mai greu să credem că propria noastră persoană poate avea un impact incredibil asupra cuiva (or maybe that’s just me), daaaar apar unele momente care ne deschid ochii. Citește în continuare [Cronică de film] The Upside / Asistent de (ne)voie